Tentativa de suicid si suicidul

Suicidul (de la sui de sine si cidium omorator) semnifica orice cazuistica in care moartea rezulta direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, facut de victima insasi, care stie ca trebuie sa produca acest rezultat (E. Durkheim, 1993). Sinuciderea este actul de disperare al unui om care nu mai doreste sa traiasca. Dupa Larousse-Dictionar de psihologie (2000), sinuciderea este acea actiune de a-si lua singur viata, in mod voluntar, cel mai adesea pentru a scapa de o situatie devenita intolerabila. Suicidul comporta si o definitie operational-psihologica in virtutea careia suicidul este un act uman de incetare din viata, autoprodus si cu intentie proprie (Schneidman, 1980). Suicidul este actul prin care un individ isi provoaca el insusi moartea. Sinuciderea se intalneste in aproape toate societatile. Proportiile sale sunt greu de stabilit cu precizie, deoarece multe cazuri de moarte voluntara sunt mascate in accidente. Unele sinucideri, motivate de considerente morale (scaparea de o situatie dezonoranta) sau sociale (a nu fi o povara pentru celalalt) aduc a sacrificii. Altele, mai frecvente, dictate de o afectivitate perturbata, corespund unui comportament patologic: nevrotici deprimati, incapabili sa se integreze armonios in viata si sa gaseasca un sens existentei lor, sau melancolici care isi premediteaza din timp moartea. Intre 60% si 80% dintre persoanele care au recurs la sinucidere au comunicat intentia lor, intr-o forma sau alta, din timp. Unii oameni incearca sa se sinucida, in timp ce un alt numar pot face gesturi suicidare care sunt chemari in ajutor sau incercari de a face cunoscut cat de adanca, de mare este disperarea lor. Multi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar foarte multi depresivi nu au suficienta energie sa comita suicidul si, de aceea, il comit atunci cand se simt mai bine. Desi multitudinea deciziilor de comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, multe persoane, inainte de a comite actul suicidal, par mai putin depresive.