Psihodiagnoza organizationala

Reprezinta o evaluare psihologica complexa a întregii organizatii, realizata pe baza analizei si interpretarii urmatoarelor tipuri de informatii:
– profilul psihologic al fiecarui angajat, elaborat pe baza examinarii si evaluarii individuale;
– fisele de post ale fiecarei persoane evaluate;
– organigrama societatii;
– aprecierile managerilor/directorilor/sefilor de departament cu privire la comportamentul profesional si disciplinar al fiecarui angajat din subordine.
În afara evaluarilor psihologice individuale, evaluarea organizatiei presupune:
– analiza psihologica a muncii;
– identificarea si gestionarea factorilor de risc si a vulnerabilitatilor psihologice individuale si de grup, în scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare profesionala;
– studiul si prevenirea stresului ocupational;
– studierea si evaluarea modalitatilor de îmbunatatire a adaptarii operatorului uman în activitatea de munca.
Raportul de psihodiagnoza organizationala prezinta, pe lânga multe alte aspecte:
-evaluari cu privire la modul de structurare a relatiilor în grupuri (coeziune, stabilitate, stari conflictuale etc.);
-profilul psihologic al fiecarui angajat, elaborat pe baza examinarii si evaluarii individuale;
-recomandari sau contraindicatii pentru fiecare angajat si/sau pentru organizatie, care vor fi necesare diagnozei organizationale.
Deoarece raportul final contine informatii cu caracter confidential, aceasta se prezinta numai persoanei care a solicitat evaluarea, în baza unui contract semnat anterior si care contine clauze de confidentialitate pentru ambele parti.
O diagnoza organizationala este justificata daca informatiile pe care le ofera stau la baza unui program coerent de actiune, desfasurat în vederea dezvoltarii organizationale. In acest sens, demersuri precum cele amintite în continuare sunt în masura sa asigure eficienta implementarii unui program de dezvoltare organizationala:
– consiliere pentru orientarea în cariera si dezvoltare personala;
– consultanta psihologica pentru managementul resurselor umane;
– managementul situatiilor de criza si negocierea;
– formare, orientare si repartitie în munca dupa criterii psihologice
– informare si consiliere în vederea reconversiei si integrarii socio-profesionale.