Educatia si copii nostri

Educatia de acasa precede scoala propriu-zisa si ii pregateste pe copii pentru aceasta. “Lucrarea” parintilor o precede pe cea a educatorilor si învatatorilor. Ea modeleaza caracterul, plecand de la particularitatile temperamentale ale prichindelului. Felul in care copilul nostru se va adapta sau nu la gradinita, maniera lui de reactie si interactiune, ne pot transmite informatii valide despre felul in care, noi ca si parinti, am reusit sa ne exercitam meseria de parinte, cat si de calitatea rolului nostru de “formatori de caractere”. La fiecare pas, parintii au nevoie de o întelepciune aparent mai mult decat omeneasca, pentru a putea întelege cum este cel mai bine sã-si educe copiii pentru o viata folositoare si fericita. Sa ne amintim ca instinctul matern si patern, cat si copilul nostru interior, ne pot fi sfatuitori de incredere la nevoie.

Este importanta educatia din primii ani de viata ai copiilor nostri. Lasati deoparte credintele conform carora copii, cand sunt mici, uita sau nu pricep prea multe. Nu va permiteti nici un cuvant de suparare in primii lor ani de viata. Si aici ma refer la primii doi ani din viata unui copil.

Invatati-i pe copii sa fie amabili si rabdatori!
Amintiti-va ca si parinti, sa fiti iubitori, toleranti, deschisi, optimisti, rabdatori etc. Atitudinea voastra care adesea este transmisa non-verbal (prin gesturi, tonalitati de voce, sentimente, relatii, relationari, interactiuni, actiuni etc), este cea care face diferenta intre un copil increzator si unul retras, intre un copil vesel, spontan si unul maturizat prea devreme etc. Pe langa aceasta atitudine, mai exista un nou fenomen numit “lipsa de timp”, care poate alimenta un sentiment puternic de nesiguranta, dependenta afectiva, dificultati de relationare sau comunicare cu ceilalti etc.
Invatati-i sa fie atenti cu altii!
In felul acesta ii pregatiti pentru viata. Adolescenti find sau tineri adulti, se vor bucura de avantajele prieteniei, independentei afective. Vor putea sa se integreze mai usor in societate, nu se vor simti singuri, vor fi adaptabili, cautati de ceilalti pentru companie etc. Vor invata sa daruiasca constructiv, facandu-se apreciati prin aceste valori umane de ceilalti. Cum se poate invata acest lucru?  Simplu! Fiind voi receptivi la nevoile lui, lasandu-l sa faca parte din viata voastra cu bune si cu rele, aratandu-i cand sunteti bucurosi, cand sunteti nemultumiti, cand sunteti tristi, cand sunteti fericiti, lasandu-l sa va aline o durere cu un sarut sau o imbratisare, povestindu-i despre viata, despre oameni etc.
Parintii ar fi de preferat sa evite sa priveasca superficial aceasta prima perioada din viata copiilor lor si nici sa o neglijeze (plasand aceasta sarcina altora), ci sa caute sa se  informeze, sa se pregateasca inainte de venirea copilului in sanul familiei. Prima lor tinta trebuie sa fie aceea de a deveni buni cunoscatori ai modului de lucru cu copiii lor, pentru a le asigura o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Pe langa acest aspect important, este nevoie sa ne amintim ca fiecare copil este diferit prin felul sau unic de a fi. A creste un copil, nu inseamna ca i-am crescut pe toti si stim totul, nemaifiind  nevoie sa invatam ceva.
Multi dintre cei ce se declara a fi buni parinti, neglijeaza adesea aspecte cu mult mai importante. Ei adesea considerand ca punand de mancare pe masa, oferind cadouri, rasfatand pentru a compensa,  isi fac astfel “datoria” de buni parinti. Educatia in familie nu este o problema secundara. Tatilor si mamelor li s-a încredintat modelarea mintii copiilor lor. Cat de uimitor este proverbul: “Cum este îndoita ramurica, asa va fi de înclinat si copacul ce va creste din ea”. Acesta trebuie aplicat la instruirea copiilor nostri. Acesti lastari tineri au nevoie sa fie “instruiti” cu gingasie, cu iubire. Daca parintii sau viata au parut a fi nedrepti cu dvs, este bine sa reintrati in contact cu copilul dvs interior. Vocea si sufletul lui care mereu vor fi resimtite in interiorul dvs, sunt cele care va vor ghida gasind momente si rabdare atat pentru “lectii de viata”, cat si pentru joc. Jocul este principala forma prin care in primii ani, copilul dvs invata despre el si despre ceilalti, cat si despre mediul inconjurator. Prin joc poate fi incurajat sa exploreze cat mai mult, sa isi exerseze abilitatile motrice, cat si cele intelectuale. Atitudinile constructive in viata pot fi asociate cu toate evenimentele zilnice din viata copilului, transmise direct sau indirect (prin incurajare repetata a conduitelor pozitive si implicit intarirea lor, prin confirmare, si reconfirmarea lor; indirect, prin puterea exemplului propriu ca si parinti etc).
next soon 🙂