Atacul de panica si starea de anxietate

 

“Batai puternice de inima…tremuraturi…palpitatii…senzatii de sufocare cu dureri, senzatie de presiune, apasare… Si stomacul se revolta! Ai ameteli, te clatini si simti ca te pierzi, parca nu mai esti tu?! Valuri de caldura…lipsa de control…frig, furnicaturi, amorteala! Si apare sentimentul de teama! Teama de a nu innebuni! Eterna frica de moarte! Propria moarte: un gand ingrozitor, ce te urmareste si iti consuma si ultimele clipe de liniste”. panica.jpgCati dintre noi se recunosc in acest scenariu sumbru? Cati dintre noi am trecut acest prag? Unii poate ca doar am aruncat o privire in prapastie, altii ne-am retras, unii am ramas tintuiti pe loc, incatusati de abis sau, aparent am cazut prada lui…am cedat atractiei, ne-am abandonat “haosului” izvorat din teama de necunoscut. Care ar fi optiunile in astfel de momente in care ne simtim prea slabiti pentru a mai reactiona/ proteja in vreun fel? Apelam la specialisti! Ce ne poate oferi hipnoza? Un instrument cu efecte terapeutice! O invitatie de a explora acest necunoscut in ritm propriu cu ajutorul imaginatiei, in complicitate cu atentia si rationalul din tine! Care este avantajul unei astfel de abordari terapeutice?! Hipnoza, ca si instrument terapeutic, faciliteaza accesarea si mobilizarea resurselor interioare latente, este modalitatea prin care acestea devin accesibile instantelor constiente. Se schimba perspectiva de interactiune cu “problema” avuta! Atacul de panica devine expresia unei mobilizari excesive ca reactie (normala) in fata unui pericol (imaginar) imminent. Starea de discomfort resimtita este o urmare a faptului ca, fiind vorba de un pericol imaginar, trecerea la act nu mai are loc. Totul petrecandu-se la nivel mental, corpul se confrunta cu hiperventilatie, incordare, tremuraturi, transpiratie. Prin resemnificare si recadrare, viata capata alte conotatii. Contrar credintelor, hipnoza este departe de a fi o tehnica care invita pacientul la pasivitate. Este un mod de lucru, o interactiune care solicita deopotriva atat interes/ motivatie, cat si incredere din partea celui implicat in relatia terapeutica. Astfel pasivitatea este doar una aparenta, pacientul fiind invitat intr-o “calatorie” cu ochii “mintii”, o calatorie pe parcursul careia terapeutul se dovedeste a fi ghidul, cel care insoteste si care faciliteaza demersul terapeutic.  Principalul protagonist esti tu! Hipnoza nu creeaza dependenta fata de terapeut si nu implica pierderea controlului TAU asupra procesului. In orice moment POTI alege sa refuzi, sa modifici sau sa pui in aplicare o sugestie a terapeutului in functie de propriile tale nevoi.
Imagineaza-te maestru de ceremonii in cel mai groaznic cosmar al tau!? In care poti alege sa fii spectatorul nevazut! In care iti poti cunoaste (raporta la) in deplina siguranta sentimentul de teama, de unde se naste acest sentiment, cum evolueaza si cum altfel poti alege sa simti si gandesti despre tine in anumite contexte! Prin transa hipnotica poti redescoperi avantajele unei raportari relaxate fata de”variatele situatii fara iesire” cu care se intampla sa ne confruntam la un moment dat in existenta noastra. Prin urmare va asteptam sa experimentati taramul plin de mistere si realitati interioare latente al transei hipnotice.

Leave a Reply