Acum copilul dumneavoastra este un pre-adolescent sau un adolescent. Daca ati fost receptivi la nevoile lui de cunoastere, el deja stie de la voi ca si parinti, tot ce este de preferat sa cunoasca despre dragoste, raporturi sexuale, conceptie si sarcina. La pubertate, se impune sa ii acordati incredere. Adesea ca si parinti, cand ne stim carentele (retinerile) de comunicare cu copiii nostri, suntem tentati sa nu avem incredere in ei. De fapt proiectati neincrederea in voi insiva ca si parinti! Prin urmare, este vital sa incepeti sa acordati incredere, ea este investitia dumneavoastra in puberul de astazi si adultul de maine.
Prin aceasta incredere acordata, fie ca este fata, fie ca este baiat, tanarul se va simti si va fi, in consecinta, mai pregatit in viata decat acei tineri (lipsiti de un suport parental constant) care incearca adesea sa evadeze dintr-un mediu familial optuz in a ii intelege secretele si “indragostirile”. Este vorba despre aparenta lipsa de receptivitate, intelegere, interes (izvorata adesea dintr-un fals sentiment de neputinta al parintilor) care are ca efect izolarea, inchiderea si respingerea parintelui de catre adolescent.
Cum puteti trece ca si parinti de bariera tacerii adolescentine?
In nici un caz citindu-i jurnalul sau arhiva de messenger in mod abuziv, pe ascuns! Va fi perceputa ca o noua forma de control, ca o maniera invaziva si intruziva de “incercare de apropiere” ce nu va naste decat drame (refuz, ermetizare, fuga) pe care fiecare dintre voi nu le doreste in familie.
Exemplu tipic:
Adolescentul refuza sa vorbeasca, absorbit de lumea lui, de prieteni (gasca). Parintele, “ingrijorat”, comite o indiscretie si citeste jurnalul in speranta ca va gasi portite care sa-i permita sa isi abordeze copilul in asa fel incat sa i se deschida si sa ii devina confident. Citeste si trece la treaba: adreseaza din cand in cand cate o intrebare in speranta ca poate copilul raspunde. La tacerea acestuia din urma, parintele ii recunoaste (santajist) ca nu are rost sa mai taca pentru ca stie tot. “Ti-am citit jurnalul ! Stiu tot ! Vrei sa faci sex cu prietenul tau ! Cand ? Cum si unde ? Cine te crezi ? Esti prea mica ! Nu iti permit. Cat stai sub acoperisul meu, vei face ce spun eu!”
Vi se pare cunoscut ? Va regasiti in acest tablou ? Daca da, este timpul de o schimbare de atitudine!
In loc sa va fortati copilul spre a avea voi incredere in el, este recomandat ca voi sa incepeti treptat sa recastigati increderea copilului in ideea de parinte. Pe parcursul unui astfel de demers, se poate construi si increderea voastra in copil. Astfel, de exemplu, puteti descoperi ca interesul pentru sex este in stadiul de intentie, dar ca hotararea inca nu a fost luata.
Increderea, intelegerea si o atitudine detasata de multitudinea de temeri, frici si nevoia de control pot fi primii pasi in reconstruirea relatiei cu adolescentii “rebeli” din familie!