Nevoile copilului în fața divorțului: etape și recomandări
Pentru a susține adaptarea copilului la divorț, este esențială înțelegerea etapelor dezvoltării sale și a nevoilor emoționale specifice fiecărei vârste. Ce trebuie sa stii?
0–3 ani: vârsta atașamentului primar
Caracteristici:
Atașament intens față de îngrijitorii principali
Fără înțelegere cognitivă a divorțului, dar sensibilitate crescută la schimbări
Trăirile sunt înregistrate corporal și emoțional (memorie implicită)
Nevoi:
Continuitate, stabilitate, reglare afectivă prin adult
Minim de separări față de figura principală de atașament
Recomandări:
Păstrarea unei rutine stabile (hrană, somn, îngrijire)
Tranziții blânde și previzibile între părinți
Vizite dese și scurte cu părintele nerezident, nu separări lungi (Solomon & George, 1999)
Protejarea copilului de conflicte și tensiuni emoționale
3–6 ani: vârsta preșcolară – simboluri și fantezii de vinovăție
Caracteristici:
Egocentrism cognitiv: copilul își poate asuma responsabilitatea pentru divorț
Începe să înțeleagă cauze și consecințe, dar în termeni magici
Are nevoie de coerență și apartenență
Nevoi:
Reasigurare că nu este vinovat
Exprimare emoțională simbolică
Legături consistente cu ambii părinți
Recomandări:
Povești terapeutice, jocuri de rol, desen pentru exprimare
Repetarea mesajului: „mama și tata s-au despărțit, dar amândoi te iubesc”
Evitarea implicării copilului în conflicte sau decizii
Observarea scenariilor interne prin joc
6–12 ani: vârsta școlară – realism și loialitate
Caracteristici:
Înțelege divorțul, dar păstrează speranța reunificării
Poate trăi conflicte de loialitate
Este atent la percepția celor din jur (rușine, stigmat)
Nevoi:
Permisiunea de a iubi ambii părinți
Organizare predictibilă a vieții
Spațiu pentru exprimarea emoțiilor
Recomandări:
Dialoguri clare, adaptate vârstei
Evitarea vorbirii negative despre celălalt părinte
Menținerea accesului echilibrat la ambii părinți
Validarea trăirilor ambivalente
12–18 ani: adolescența – autonomie și vulnerabilitate
Caracteristici:
Capacitate de gândire abstractă în creștere
Formarea propriei identități și a stilului relațional
Caută echilibru între autonomie și siguranță
Nevoi:
Spațiu pentru reflecție și exprimare critică
Recunoașterea loialității față de ambii părinți
Dialog onest despre impactul divorțului
Recomandări:
Recunoașterea emoțiilor complexe (furie, ambivalență, tristețe)
Consultarea adolescentului în decizii care îl privesc
Oferirea unui model matur de gestionare a conflictului
Sprijin psihologic individual, dacă este necesar
În loc de concluzie
Divorțul nu trebuie să fie o traumă ireversibilă. Cu sprijin adecvat, disponibilitate emoțională și relații de calitate, copiii pot integra această experiență într-un mod sănătos și pot construi, ca adulți, relații bazate pe încredere și securitate. În centrul acestui proces se află adulții – părinți și profesioniști – care îndrăznesc să fie conștienți, empatici și disponibili să repare ceea ce a fost rupt.
Solomon, J., & George, C. (1999) The measurement of attachment security in infancy and childhood. In J. Cassidy, & P. R. Shaver (Eds.), Handbook of Attachment: Theory, Research, and Clinical Applications (pp. 287-318). New York: The Guilford Press.
Crittenden, P. M. (2017). Raising parents: Attachment, representation, and treatment (Second ed.). Taylor and Francis
