Comunicarea in cuplu – capcane si autosabotari

Cuvintele „încărcate” in comunicare
„Pietrele sau beţele pot să îmi rupă oasele, însă cuvintele nu mă rănesc.” De câte ori aţi auzit ceva asemănător? Credeţi asta? Cuvintele „încărcate” sunt acelea care incită un conflict pentru că rănesc şi, de obicei, produc o reacţie negativă sau defensivă. Cursuri de managementul conflictului îi învaţă pe oameni să recunoască acest tip de cuvinte şi să fie conştienţi de impactul pe care ele îl au.
Afirmaţiile „eu”
Afirmaţiile de tipul „eu” le sunt familiare majorităţii oamenilor, însă mulţi sunt rezervaţi în a le folosi, pentru că aceste afirmaţii par artificiale şi pompoase. Afirmaţia de tipul „eu” este o modalitate de a analiza şi reformula o situaţie.
Formula tradiţională este: (Eu) mă simt … (denumeşte şi asumă emoţia) atunci când …  (formulează o descriere obiectivă, non-valorizantă, a comportamentului) pentru că …. (formulează efectele tangibile ale comportamentului).
Mai important decât utilizarea afirmaţiei este procesul prin care oamenii trec pentru a o formula. Utilizarea afirmaţiilor „eu” îi ajută să îşi asume responsabilitatea pentru propriile sentimente şi acţiuni.
Parcurgerea procesului de formulare a acestui tip de afirmaţie le clarifică indivizilor sentimentele şi situaţia care a provocat aceste sentimente. Afirmaţiile „eu” sunt o tehnică de managementul conflictului, pentru că le solicită indivizilor implicaţi într-un conflict să pună distanţă între acţiunile şi reacţiile lor. Aceasta le permite să îşi ia timpul de a intra în contact cu propriile sentimente şi să îşi aleagă un răspuns adecvat, în loc să reacţioneze spontan.
Deşi utilizarea afirmaţiilor de tipul „eu” poate provoca disconfort la început, ele sunt eficiente, iar folosirea lor devine mai uşoară cu timpul pentru că indivizii vor învăţa să le adapteze în aşa fel încât să sune natural, dar să şi cuprindă toate elementele necesare. Modelarea afirmaţiilor „eu” este foarte importantă pentru indivizi. Veţi vrea să vă opriţi în mijlocul unei afirmaţii „tu” şi să vă chinuiţi în faţa interlocutorilor să formulaţi o afirmaţie „eu”. Acest lucru le va arăta celorlaţi că dumneavoastră consideraţi că afirmaţiile „eu” sunt importante şi că e normal să te chinui să înveţi ceva nou. De asemenea, interlocutorii vor începe să sesizeze diferenţe între felul în care se simt atunci când sunt ţinta unei afirmaţii „eu” şi ţinta uneia de tip „tu”.