ASCULTAREA ACTIVA – modalitate de optimizare a comunicarii cu ceilalti

“Sa fii pe aceeasi lungime de unda…
Între ceea ce eu gândesc,
Ceea ce vreau sa spun,
Ceea ce cred ca spun,
Si ceea ce spun,
Între ceea ce vrei sa auziti,
Ceea ce auziti,
Ceea ce credeti ca întelegeti,
Ceea ce vrei sa întelegeti,
Si ceea ce întelegeti”…

Goethe mergea înca si mai departe, afirmând ca „nimeni nu ar mai vorbi mult în societate daca ar sti cât de des i-a înteles gresit pe altii”. Asadar, cum putem comunica fara ca acest lucru sa nu sfârseasca prin reflectii de genul: „are ceva cu mine”, „nu ma întelege niciodata”, „nu se poate discuta nimic cu un asemenea om”, „si totusi îl iubesc…”, „trec prin momente de tensiune interioara de neacceptat, cum pot sa înva sa vorbesc fara sa-l ranesc pe celalalt”?
Sa ne amintim ceea ce spunea Montaigne: „cuvântul este pe jumatate al celui care vorbeste, pe jumatate al celui care asculta”. Prin urmare, succesul unei comunicari depinde în egala masura de calitatile de exprimare ale vorbitorului si de capacitatea receptorului de a asculta activ. Mai mult de jumatate dintre comunicarile verbale ajung la o neîntelegere. Nu este deci suficient sa asculti ceea ce se spune, ci trebuie sa asculti activ. Dintre tehnicile de optimizare a comunicarii, practica ascultarii active este extrem de utila în mai multe situatii: a) rezolvarea propriilor conflicte interpersonale, b) medierea conflictelor si c) în consilierea, sus inerea morala, încurajarea interlocutorului.
Sa ne imaginam o persoana care asculta. Ce vedem? Cei mai multi oameni vad o persoana asezata, care priveste drept înainte si care nu mai face nimic altceva. Aceasta modalitate de a asculta, la care cei mai multi se gândesc, înseamna de fapt a asculta pasiv. Este vorba de un proces mecanic care presupune putine eforturi.
În schimb, ascultarea activa implica efort. Nu este suficient sa te concentrezi asupra faptelor, cifrelor sau ideilor. Trebuie mai cu seama sa absorbi ceea ce auzi, sa stabilesti legaturi cu propria experien a si sa transpui datele în informatii utile la care sa se
poata recurge ulterior. Iata deci ca exista o distinctie clara între „a asculta” si „a auzi” în sensul ca „a asculta” presupune a auzi si a întelege simultan. Diferenta poate fi mai bine înteleasa prin raportare la „efectul cocktail” – conversa ii numeroase, simultane, în acelasi spatiu, de care suntem constienti, dar carora le atribuim cu dificultate semnificatii, pentru a le asculta fiind necesar un efort constient. Pornind de la aceasta distinctie, putem deduce doua forme ale ascultarii: ascultarea pasiva (1) – receptarea mesajelor asociata cu absenta raspunsurilor si a întrebarilor din partea interlocutorului si
ascultarea activa (2) – mod de a reactiona prin care partenerul este stimulat sa continue sa vorbeasca si care va permite totodata sa ave i certitudinea ca întelegeti ceea ce vi se comunica.
Experimentele efectuate au înregistrat afirmatiile persoanelor iritate de modul de a asculta al celorlalti. Concluziile au aratat ca interlocutorul este iritat de lipsa de feed-back verbal, nonverbal, a privirii si zâmbetului celuilalt, de întreruperi si completari nejustificate. Aparent un proces simplu, sa-i asculti pe ceilalti se dovedeste de nenumarate ori a fi un lucru deosebit de dificil. Care sunt factorii care ne împiedica sa ascultam activ?
Perceptia fiecarei persoane este unica. Iata de ce mesajul primit de receptor nu este aproape niciodata identic cu cel pe care emitatorul vrea sa-l transmita.
Cei mai multi oameni adapteaza informatia în functie de ceea ce ar vrea sa auda. Adesea, ei aleg sa nu auda, sau chiar resping informatia negativa pentru a nu fi nevoi i sa se confrunte cu realitatea.
Oamenii gândesc mult mai repede decât vorbesc. O persoana poate spune 100-
175 de cuvinte pe minut, si poate asculta activ pâna la 800 de cuvinte pe minut. Receptorul poate deci sa se gândeasca la altceva în timp ce asculta si sa-si deturneze atentia de la vorbitor si de la subiect.
Subiectul este prea complex pentru ascultator.
Ascultatorul trage concluzii pripite asupra a ceea ce aude, înainte ca vorbitorul sa îsi exprime pâna la capat gândurile.
• Ascultatorul se lasa distras de lipsa de talent în comunicare a vorbitorului.
Ascultatorul nu se afla într-o stare de spirit propice ascultarii si nu este
interesat de subiect.

Atitudinile-obstacol pe care le adoptam îl blocheaza pe celalalt sa se exprime liber : interpretari, evaluari, judecati de valoare, ajutor sau sfaturi acordate fara a fi cerute, întrebari prea insistente etc.
Ascultarea activa este înainte de toate o atitudine care se manifesta prin comportamente facilitatoare. Tehnicile de ascultare activa urmaresc crearea unui climat propice pentru exprimare si pun în aplicare anumite procedee: întrebari deschise, întrebari de dirijare, reformulare etc., toate acestea sustinute de elemente ale comunicarii non-verbale.
Sa stii sa taci, sa nu-ti fie teama de tacere, sa nu reactionezi imediat, sa fii
realmente disponibil pentru celalalt, sa dai dovada de empatie:
acestea sunt
atitudinile adecvate ce trebuie adoptate si mai ales dezvoltate pentru a-l asculta cu adevarat pe celalalt.
Ascultarea este caracteristica fundamentala a comunicarii care vizeaza exprimarea celuilalt si presupune renuntarea la „placerea de a spune”. Ascultarea activa este deci o atitudine de în elegere care denota o puternica dorin a de a facilita spusele interlocutorului.

Cornelia Dumitrascu

Bibliografie:
Chiru, I., Comunicarea interpersonala, Ed Tritonic, 2003;
Holdevici, I., Ameliorarea performan elor individuale prin tehnici de psihoterapie,
editura Orozonturi.

Leave a Reply