Strădania de a câştiga respectul…si de a respecta la randul nostru cand esueaza naste resentimente. Adesea suntem departe de a “putea “să cunoaştem un om pe care din start să–l apreciem şi respectăm. El trebuie să facă eforturi, să ne dea dovezi, ca să ne câştige respectul. Şi asta deoarece prima reacţie a unora dintre noi este să–l depreciem, trecându–i cu vederea calităţile şi realizările şi căutând să–i găsim lipsurile şi păcatele.
De multe ori ai auzit remarci de genul: „Oooh! Cine? Păi X a fost băieţaş în cartier, a făcut puşcărie, acum e liniştit la casa lui, toată lumea îl respectă…..“ , „Cum? Nu ştii cine este Y? Păi tipul este bogat, învârte afaceri, toată lumea în oraş îl respectă…“.
Cele două exemple sunt edificatoare să înţelegi care este starea iniţială a unui nou contact social: după politeţurile formale, începi „să vezi“ care–i sunt părţile rele în caracter, păcatele trecute şi eşecurile prezente.
Pe scurt, îl devalorizezi cât poţi şi scoţi în evidenţă cum eşti tu mai bun decât el. În relaţiile cu acest om, aceasta implică indiferenţă, desconsiderare, bârfă, nepăsare, impoliteţe sau chiar grosolănie brutală.
Ca să fie respectat, el trebuie să lupte, să–ţi demonstreze ce bun, valoros ori periculos este. Doar astfel, mai mult prin insistenţe şi de frică, ajunge în sfârşit omul să îţi câştige respectul. Şi invers, a fi respectat este un drept pentru care trebuie să lupţi şi cere timp şi efort pentru a demonstra în faţa celorlalţi calităţile umane şi profesionale pe care le ai.