Respectul intercolegial si resentimentele

Când unul dintre echipa se ridică şi se distanţează, fie că are un mic succes, fie că este mai bine cotat profesional, fie că este om capabil, restul ce facem? Cu ură şi invidie îl prelucrăm pe la spate, îl bârfim, îl săpăm, îi blocăm dezvoltarea, îl falimentăm, să-l aducem din nou în rândul nostru, nu cumva să uite de unde a plecat. Ce contează că rezultatele acestui om era siguranţa financiară a oamenilor angajaţi şi sursă de profit? Otrava invidiei şi urii meschine şi josnic este mai puternică decât considerentul bunăstării.
Dar este câte unul care, după oscilaţii în sus şi în jos, pleacă spre vârful piramidei organizationale, fără putinţă de a–l mai putea bloca.
Abia acum individul capătă respectul nostru şi, precum câinele care linge mâna pe care nu o poate muşca, toată ura şi invidia de ieri se transformă în admiraţie, omagiu, supuşenie, umilinţă şi linguşeală. Ce privelişte îmi este dat să văd când oameni care mai ieri plecaţi din mulţime, după ce iniţial au fost săpaţi, bârfiţi şi denigraţi pentru curajul şi iniţiativa lor, acum, când sunt “mai sus” sau sustinuti, sunt iubiţi, adulaţi şi aşteptaţi cu respect de cei care au rămas în urmă.
Să câştigi respectul celorlalţi prin frică ori când nu mai poţi fi atins– iată ce înseamnă convieţuirea în societatea atinsă de resentimentul social. Dar lipsa de respect, concretizată în resentiment: critici, devalorizări, denigrări, deprecieri, negări, contestări ce secrete îţi dezvăluie despre sufletul tau? Arată limpede că este complexat de conştiinţa inferiorităţii şi neputinţei, că în adâncuri domină cele mai urâte sentimente umane: ură, răzbunare, invidie, pizmă, blazare, vanitate, inferioritate, neputinţă, răutate. Aceasta este trista realitate: complexul de inferioritate este cel care, pentru a fi eliminat, inconştientul impune să ne denigrăm semenii, să nu–i respectăm şi să facem ca traiul în societate să fie atins de instincte animalice, tribale.
Pe scurt, plata vizibilă pentru resentimentul social este însingurarea, mâncătoria şi lipsa de respect în plan social şi autofalimentarea, autodistrugerea în plan profesional.
Nu conspiraţiile celor din jur produc atâta rău cât ne facem noi înşine, cât sabotează din interior resentimentul prin vanităţile meschine, invidia, ura şi răzbunarea personală, orgoliul, răutatea, pizma şi blazarea.
Acestea sunt usor de aflat pentru ca sunt acele ganduri care ne alimenteaza, care ne determina sa ne simtim indreptatiti in atitudinea noastra fata de noi si fata de ceilalti membri de echipa.