Reprezentările, memoria şi particularităţile atenţiei la copilul intre 1 la 3 ani

Reprezentarile
O serie de psihologi, ca Baldwin, H.Wallon, Marian, R. Zazzo, au subliniat ideea ca, pana la 2 ani, evolutia reprezentarilor si operarea mentala cu ele este lenta.
Studii exprese asupra reprezentarilor din prima copilarie au creat insa termeni noi pentru aceasta problema. N. I. Barkenblitt a aratat, pe cale experimentala, ca la 1 an si 4 luni sunt evidente reprezentarile generale pe baza rezervei de perceptii de care dispune copilul. Acest fenomen este favorizat de dezvoltarea limbajului. Sub influenta limbajului reprezentarile se supun unei profunde restructurari. Limbajul, la randul sau, se dezvolta pe seama cresterii capacitatilor de reprezentare a obiectelor, actiunilor etc. Cuvantul – denumire devine instrument al activitatii intelectuale numai datorita dezvoltarii reprezentarilor.
Prin limbaj se contureaza continutul reprezentarilor, se precizeaza legaturile acestora cu grupele de obiecte pe baza carora s-au format.
In copilarie, reprezentarile vor ramane totusi mult legate de perceptie, vor predomina reprezentarile cu un caracter intuitiv concret.
Posibilitatea constituirii unor reprezentari prin intermediul cuvantului creeaza o baza noua pentru capacitatile cognitive si stimuleaza desprinderea treptata a reprezentarilor de perceptia directa.
Dezvoltarea planului mental permite trecerea de la aparitia involuntara a reprezentarilor la aparitia lor in urma unei solicitari verbale. Copilul poate fi solicitat, la 2 ani si jumatate, sa caute pantofii si sa-I aduca, sa puna pieptenele la loc etc. Toate acestea arata ca reprezentarile sale au o oarecare precizie in ceea ce priveste locul unde se afla plasate obiectele evocate.
In prima copilarie se dezvolta si reprezentarea de sine (H.Wallon). Copilul se numeste pe sine, dupa ce a auzit pe altii de mai multe ori numindu-l. A atras mult atentia capacitatea relativ redusa a copilului, pana la 1 an si 6 – 7 luni, de a se recunoaste in oglinda. Uneori, anteprescolarul poate manifesta accese de gelozie fata de copilul din oglinda tinut in brate de catre mama sau tatal sau. Aceasta manifestare este cu atat mai intensa cu cat persoana care tine copilul manifesta fata de acesta mai multa tandrete. Gesturile, in acest caz, sunt percepute ca fiind adresate unui alt copil.
Memoria
Intre 1 si 3 ani memoria copilului se dezvolta mai ales pe linia organizarii conduitelor plastice de recunoastere si reproducere a cuvintelor, fapt posibil datorita cresterii cantitatii de informatie si retentie sau stocare.
Functiile mnemonice sunt alimentate de achizitii prin stratificare (retentie) a evenimentelor si conduitelor de fiecare zi implicate in satisfacerea trebuintelor si dorintelor copilului. De aceea, la 18 luni, copilul poate executa mici sarcini, poate cauta jucaria, mingea etc.Mai mult, cand a terminat mancarea, intinde spontan farfuria si spune: ,,gata”, dovedind astfel ca a acumulat o anumita experienta de viata.
Recunoasterea este facilitata de familiarizarea copilului cu datele generale ale mediului in care traieste. Asociatiile prin continuitate au un rol deosebit de important in retentie, in fixarea mnemonica de scurta durata (imediata).
In cadrul memoriei, creste latenta ei. Asfel, la 1 an, latenta este uneori de cateva saptamani, la 3 ani – de cateva luni, la 4 ani – de un an. Se pune astfel in evidenta crearea orizontului primitiv de retrospectiva (spontana) a experientei de cunoastere. Evocarea verbala complica acest orizont.
Memoria imediata a copilului anteprescolar are un caracter afectogen pronuntat, in care se recunoaste legea raportarii la evenimentul cel mai pregnant.
Reproducerea verbala spontana in relatiile cu adultul devine deosebit de activa. Copilul face inca destule greseli pe acest plan, dar efortul lui de a reproduce o anumita forma de exprimare se intensifica.
De fapt, repetarea organizeaza memorarea si deci reproducerea.
Particularitatile atentiei
Ca functie complexa de orientare si concentrare a activitatii psihice, atentia este evident nedezvoltata pana la 18 – 20 de luni, cand copilul incepe sa manifeste momente de atentie concentrata in activitatea de joc de manuire. Astfel de momente se constata pe la 2 ani si in relatiile cu adultul, copilul fiind adesea foarte atent la modul cum vorbeste sau cum gesticuleaza acesta. Anteprescolarul poate fi distras prin cuvinte de la o activitate prost orientata. Tot verbal, I se pot sugera actiuni, mobiluri etc. Atentia se formeaza si se dezvolta mai ales in joc, activitate in care raportul dintre factorii intamplatori ce-l distrag pe copil este diferit fata de situatiile dinafara jocului. In decurs de 10 minute, de pilda, copilul anteprescolar poate sa schimbe directia activitatii de 6 – 7 ori, iar in joc, de aproximativ 3 – 4 ori (la 2 ani si jumatate). Durata jocului, ca activitate, creste de-a lungul acestei perioade a dezvoltarii psihice. In conditii adecvate, copilul la 2 ani se poate juca peste 10 minute, iar la 3 ani, peste 15 minute. In literatura de specialitate se arata ca, la copiii mici, oboseala nu determina distragerea in aceeasi masura ca la adult.

Leave a Reply