Parinti si copii
Conteaza inceputul, primii pasi in viata sunt importanti, deoarece deseori, obiceiurile formate în copilarie si tinerete dureaza o viata intreaga (egocentricitatea, noncomunicarea autentica, minciuna, agresivitatea, iresponsabilitatea, intoleranta etc). Indeosebi primul copil ar trebui educat cu mare atentie pentru ca el ii va educa indirect pe ceilalti ce vor urma prin puterea exemplului propriu. Copiii cresc potrivit cu influenta celor din jur. Daca cei care se ocupa de ei sunt zgomotosi si atatatori, copiii devin turbulenti si aproape insuportabili. Planta, o parabola în educarea copilului. Dezvoltarea treptata a unei plante din samant este o pilda de care este nevoie sa ne reamintim. Intai este “un fir verde, apoi spic, dupa aceea grau deplin în spic”. Educatia incepe in pruncie, incepand cu pruncul din bratele mamei. Pe masura ce mama modeleaza si construieste caracterul copiilor ei, ea ii educa. Parintii isi trimit copiii la gradinita, la scoala, iar dupa ce termina scoala cred ca i-au educat, dar educatia este o notiune de dimensiuni pe care putini le realizeaza: ea cuprinde întregul proces prin care copilul este educat din pruncie la copilarie, din copilarie la tinerete si de la tinerete la maturitate. Educatia copilului incepe inainte de momentul in care acesta este in stare sa-si formuleze primele idei, fiind indicat sa se inceapa din frageda pruncie pentru ca atunci mintea este cel mai usor impresionabila, iar lectiile “predate” sunt usor de reamintit pentru ca sunt facute din si cu dragoste.