Gelozia

„Ma mai iubeste, nu ma mai  iubeste…”  „Unde este, cu cine este? Oare se gandeste la mine?””Ce sa fac sa ma iubeasca doar pe mine?” „Vreau sa stai  doar cu mine!” „De ce oare a zambit tipa care tocmai a trecut pe langa noi? Oare se cunosc? Este ceva intre ei?”… „Uita-te la mine ce prostii gandesc!? Dar daca este adevarat? Ce ma fac?””Trebuie sa-l sun! Trebuie sa o verific! Trebuie sa stiu ce face, ce simte in fiecare clipa!”

Ganduri, framantari, tensiuni, nelinisti care umplu uneori mintea omului care iubeste… Numai imaginati-va cata energie pot consuma astfel de ganduri, trairi interioare!!Cum este sa le simti  zi de zi…ceas de ceas…secunda de secunda ca parte din tine.Multi dintre noi nu suntem straini de aceste framantari, multi dintre noi resimtim efectele lor in viata de zi cu zi…in relatia de cuplu.

„Sa fie asta gelozie…adica ceea ce eu simt acum?!” „Nu…nu poate fi gelozie! Intotdeauna am spus despre mine ca nu sunt un tip gelos.” „Ehh  gelozie, pe dracu!… Vine seara tarziu, cica este obosit de la sedinta…miroase a tigari…sigur a umblat pana acum prin baruri!.(…) Si eu ar trebui sa ma simt vinovata ca sunt geloasa.”

Adesea ori ne lasam purtati de val …si imaginatia o ia razna si ca pe un ecran  de cinema ti se perinda scene „fiebinti” in care iubitul sau iubita este in bratele altcuiva, distrandu-se ca si cum tu nu existi si nu ai existat vreodata…si atunci nu mai gandesti… vezi rosu in fata ochilor si gata viata ta a luat sfarsit, fara savoare si parfum, dominata de dorinta de a plati cu aceiasi moneda, de a-l face pe celalalt sa sufere asa cum te „face” si pe el / ea sa suferi…se naste ideea de a da o lectie celuilalt, de a arata cine este seful aici…(…) si… facem planuri de razbunare, pedepsire, parasire… si…. ne imaginam diverse scenarii de umilire a celuilalt la fel si chiar mai mult decat ne-am simt noi de umiliti ca spectatori ai propriilor noastre scenarii imaginate.

E timpul pentru o atitudine noua! Este gelozia un lucru reprobabil? Blamabil?

Unii ar raspunde ca da, altii ar spune ca e un rau necesar fara de care nu ar mai stii daca partenerii lor ii iubeste. Unii ar intoarce spatele si ar zice in treacat: „Eu nu sufar de gelozie! Poate tu!” sau ar exclama:”Asta este felul meu de a iubi! Nu-ti place, pleaca!”. Si altii ar spune ca, la fel ca si in povestea Sarea in bucate, gelozia isi are rostul ei insa in limite rezonabile, constituind ca multe alte aspecte ale unei vieti de cuplu: sarea si piperul unei relatii.

Si atunci problematica ce se impune pentru a fi dezbatuta nu este cum sa luptam impotriva geloziei, cum sa o cosmeticizam mai frumos, ci cum sa gestionam un astfel de sentiment si sa valorizam la maximum potentialul ei!?!