Formarea imaginii de sine

Reflecţia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondenţei sau necorespondenţei între aceasta şi judecata celuilalt. Această apreciere poate declanşa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e dependenta de tipul de personalitate si are consecinţe importante in privinţa integrării sociale.
Imaginea de sine se formeaza pe baza unor anumiţi factori: raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia si cercul de prieteni apropiaţi sau grupul de muncă, religios sau grupul organizatiei politice. Aceste grupuri exercită influente diferite asupra imaginii de sine; pe baza teoriei cu privire la compararile sociale.
Oamenii tind să se compare cu cei asemanatori lor din punct de vedere al imaginii. Oamenii recunosc intutitiv importanţa stimei de sine in ceea ce priveste eficienţa şi  sănătatea lor mintală – de aceea incearcă sa o mentină şi să o ridice.
Fiecare persoană este diferită de ceilalţi şi pricepută la ceva anume. O stimă de sine ridicata nu aduce nici un complex de inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile sunt… exact asa cum ar trebui sa fie, adica OK!
În primul rînd, fară să se compare cu ceilalţi, ci doar cu sine, şi fără să se autosaboteze prin convingeri limitătoare sau să se învinuiască pentru aşteptări nerealiste sau lipsa de control asupra mediului exterior şi a celorlalţi, persoana cu stima de sine ridicată consideră că este in general multumit/ă de sine. Da, este exact multumită. Nici prea-prea. Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia să demonstreze ceva, nu se agită pentru a avea, a face sau a fi mai mult sau mai bine, pur si simplu se acceptă asa cum este, in intregime.
Respectul de sine, reuşeşte să se păstreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de schimbările care ar putea să apară. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului in care sinele nu se autoapreciază, ci se ingrijeşte de necesitaţile sinelui.
Stima de sine ridicată este dependenta de respectul de sine, pentru ca primul lucru care scade in intenstitate este stima de sine, care poate să fie dependentă de situatii schimbatoare, dar respectul este ceva conditionat de credinţe, iar o persoana (auto)educată să-şi păstreze respectul de sine în orice situaţie şi să continue să se ingrijească de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental, psihic) nu va lăsa stima de sine să scadă atat de puternic încît să afecteze funcţionarea sinelui.
Respectul poate fi cerut de la ceilalti, poate fi impus, poate fi apărat, în funcţie de prezenta stimei de sine si a unei educaţii care să asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care ţine mai mult de comportamentul vizibil in exterior si de anumite decizii in care o persoana trebuie să ţină cont de ea, mai mult decît stima de sine, care este mai degraba o stare.