Încrederea în sine

Am auzit multi parinţi spunînd: “Nu faci bine, lasa ca fac eu ca ştiu mai bine” sau “Esti prea mic, nu poţi tu să faci asta”. Astfel de fraze pot ucide încrederea in sine. Din dorinţa de a-i feri de suferinţe şi eşecuri în viaţă, mulţi părinţi îşi supraprotejeaza copiii menţinîndu-i dependenţi şi împiedicîndu-i astfel să-şi dezvolte încrederea în sine.
Încrederea în sine depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în timp ce stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluări  şi are un rol foarte important în stabilirea identităţii noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă despre propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectăm nevoile si limitele pentru ca acţiunile noastre să ne pună în valoare, să fie viabile in ochii noştri.
Încrederea în sine nu este înnăscuta şi nu depinde doar de educaţia pe care am primit-o în copilărie cînd părinţii noştri ne-au învaţat sa facem împreună cu ei şi ne-au stimulat să ne asumăm responsabilitaţi pentru a deveni autonomi în viaţă. Încrederea în sine este realistă şi predictibilă, deoarece se sprijină pe rezultate concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să prezică rezultatele la care se asteaptă în viitor. Deci încrederea în sine nu este oarbă şi prezintă o anumită doză de incertitudine. Ea se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe într-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea treptată a altor experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele, precum şi pentru a descoperi alte competenţe de care nu eram constienţi.
Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la experienţe noi pentru care nu reuşim sa gasim o explicaţie pot avea efecte negative asupra încrederii in sine şi a stimei de sine.  Dacă suntem flexibili si putem recadra acţiunile si experienţele noastre astfel încît sa vedem partea bună, pozitivă a lucrurilor şi să învăţăm ceva din ceea ce ni se întîmplă, reuşim să ne construim încrederea în sine şi să ne întărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa păstrăm acele convingeri care sunt bune pentru noi şi ne ajută să ne schimbăm cadrele de referintă. Abordarea unei situaţii dintr-o altă perspectivă ne permite să ne schimbăm reacţiile, să dezvoltăm comportamente noi, mai adecvate situatiei prezente si să obtinem astfel rezultate mai bune in viată.

Leave a Reply Cancel reply