Femei inselate: intrebari si raspunsuri

As vrea sa vorbim despre femei inselate, despre adulter si stima de sine.
  • Cum  “trebuie” sa primim vestea: sa parem tari, sa suferim in tacere sau sa ii aratam partea noastra sensibila si distrusa, sa ne victimizam, sa ne racim?
  • Este de preferat ca intr-o relatie sau in felul nostru de a gandi/raporta la ceilalti sa il lasam deoparte pe “trebuie”. Reactia noastra este indicat sa fie una de tip asertiv, adica intr-o maniera nonagresiva noua si lui, sa ii impartasim faptul ca ceea ce s-a petrecut ne afecteaza (durere, suferinta, manie, dezamagire), dar ca suntem deschise dialogului. Este adevarat faptul ca nu exista o reteta perfecta intr-o astfel de situatie, ci reactii tipice noua…felului nostru de a fi. Sa ne amintim faptul ca in situatii tensionate se spun foarte multe lucruri care mai tarziu pot fi regretate. Este util sa ne acordam acel timp/spatiu necesar intr-o discutie “la rece”.

  •  Ce efecte, la nivel social, uman, si nu in ultimul rand psihologic, exista in urma unei asemenea experiente?( atitudine precum: izolare, lipsa de concentrare la serviciu, sentimentul ca “ai trait cu un om atata timp si te-a dezamagit” – deznadejde, durere, furie -, cosmaruri, tristete continua). Cum putem depasi aceste probleme? Cum s-ar putea simti? Mai putin femeie?!
  • Poate ca da, poate ca nu! Unele femei dezvolta ceea ce se numeste dependenta de partenerii lor, constient sau inconstient. Barbatul poate deveni centrul universului lor. Ce se intampla cand acest univers este distrus? Dispare? Se simt golite, vidate pe interior, fara pofta de viata, fara sens sau scop. Altele umplu acest gol cu furie, cu sete de razbunare pe cel ce le-a “distrus” fericirea sau pe cea care le-a rapit dragostea celui pe care ele il iubeau. Sunt femei care o iau de la capat, constiente de potentialul lor si de ceea ce isi doresc pentru ele. Si  sunt  femei care renunta la ele, la propria viata  (odata “parasite”/”abandonate”). Viata nu mai are sens, ele nu mai au sens pentru ca nu-si concep viata fara cel care acum, dintrodata, nu le mai iubeste. Nici nu stiu cand s-a intamplat asta, de ce anume s-a intamplat. Se simt dezorientate, sufera enorm, se inchid in ele sau isi fac cunoscuta durerea. Uneori accepta sprijin exterior, alteori se izoleaza, considerand ca “au parte de ceea ce merita”. Si se invinovatesc, culpabilizeaza si nu mai au incredere in ele si in barbati…  Victimizarea…. Nimic nu mai este ca inainte. Fiecare lucru te irita, te enerveaza, parca nu ai stare, rabdare cu ceilalti si cu tine insati… uneori chiar fugi de tine insati, alteori te minti, cauti explicatii, justificari si cu fiece zi care trece, observi ca viata din ce in ce mai mult nu are sens, gust. Nimic nu te mai bucura, nimic nu-ti mai place. Ai dormi non-stop. Veselia celorlalti te doare, te irita. Preferi sa te retragi intr-o realitate a propriilor amintiri…sau sa uiti ca a existat vreodata iubire in viata ta, un barbat pe care sa-l fi iubit.

    • Daca iertam, care sunt riscurile pe viitor, are sanse sa supravietuiasca o relatie in timpul careia unul dintre ei a inselat? Cum va  fi stima noastra de sine daca am fost si parasite? (in cazul in care el te-a mintit si te-a si inselat, ar trebui  sa vezi daca esti in stare sa mai traiesti cu un om pe ale carui vorbe vei aseza de fiecare data indoiala…?!)
    • Daca iertam…. Oricand exista diverse riscuri intr-o relatie, ca de exemplu riscul de a nu afla niciodata. Se intampla sa si iertam! Este la fel de adevarat ca adesea nu uitam! Ce se intampla atunci? Alegem sa avem increderea din nou in el sau in noi ca femeie, ca sotie? Si una si alta! Ne gasim scuze, explicatii rezonabile, cu care putem convietui in continuare impreuna. Cat de ecologica este alegerea? Se verifica odata cu trecerea timpului. Este de preferat ca acele alegeri, acea “iertare” sa fie una in acord si cu sufletul nostru, si nu una auto-impusa, din obligatie, din sacrificiu de sine (pentru relatie, pentru societate, pentru ca trebuie). Fiecare dintre noi avem dreptul la iubire (a fi iubite si a iubi la randul nostru)!   Stima de sine… sunt importante raspunsurile pe care ni le dam si cele pe care le primim deopotriva. Cand stima de sine depinde prea mult de exterior (adica de ceilalti sau de celalalt) si nu mai reusesti sa te simti femeie decat prin barbatul si pentru barbatul cu care esti in relatie, care te iubeste…este destul de dificil sa treci peste minciuna si inselaciune. Este ca si cum pierzandu-ti increderea in el, iti pierzi si increderea in tine. Acesta este doar unul dintre scenariile posibile. Fiecare dintre noi suntem unici prin felul nostru de a fi si a simti si prin urmare cand ni se intampla cate ceva, avem adesea puternicul sentiment ca nimanui nu i s-a mai intamplat ce ni se intampla noua. Si apare inevitabila, dureroasa si chiar agonizanta intrebare: DE CE TOCMAI NOUA?

  • Despre femei inselate, traumele lor  si starile prin care au trecut, cum sa facem ca acest lucru sa ne afecteze din ce in ce mai putin?
  • Ne este util ca sufletul nostru sa cunoasca cine suntem, ce ne dorim pentru noi insine si pentru cei din jur. Sa fim constiente de propriile noastre nevoi sau temeri interioare si care sunt acele nevoi care ne ghideaza intr-o relatie. Si restul vine de la sine.

    • “Daca a facut-o o data, sigur o va face si a doua oara”?
    • Putin probabil, dar depinde de motivatia lui! Daca el se scuza cu “asta sunt eu” sau “astia sunt barbatii”, se va intampla si a doua si a treia oara, pentru ca asa “gandest”e el. Dar este util sa existe un echilibru sau o flexibilitate a lor in gandire, o negociere in relatie. Sa simta ca este nevoie de el! Uneori in cuplu se intampla sa se vorbeasca limbi diferite: el sa nu o iubeasca, iar ea sa nu poata trai fara el, de aceea trebuie rezolvata aceasta nesincronizare. Noi avem nevoie si de pasiune, nu doar de iubire!

      • Care sunt principalele motive pentru care insala un barbat?
      • Barbatii pot iubi si insela in acelasi timp pentru ca pot (in functie de modelele din familie), pentru ca isi doresc senzatii tari (fuga de rutina/ foamea de nou), vor sa isi demonstreze ca inca mai sunt pe val, cei mai tari (confirmarea virilitatii). O femeie poate cocheta, poate seduce- atata (joc/dans erotic); barbatul in schimb resimte nevoia cuceririi si adjudecarii “redutei”.

JENI CHIRIAC, psiholog

Leave a Reply