Dezvoltarea structurii gramaticale a vorbirii intre 1 an si 3 ani la copil

Tot dupa 2 ani, copilul incepe sa faca anumite progrese in ceea ce priveste folosirea constructiei gramaticale a limbii materne. Acesta ramane totusi relativ simpla pana la 3 ani.
La inceput, cuvantul are sens de propozitie si este folosit ca atare. La 1 an si 8 luni copilul incepe sa construiasca propozitii simple. In procesul complex al comunicarii experientei sale, al verbalizarii experientei de care dispune, copilul isi insuseste caracterul de sistem al terminatiilor cuvintelor flexibile. In sistemul articularii verbelor sau substantivelor el se exprima in jurul varstei de 2 ani. Cu toate acestea, asistam la contaminari de regim gramatical necorespunzator, la creatii de cuvinte etc.
Treptat, copilul isi corecteaza structura gramaticala a limbii. Folosirea din ce in ce mai corecta a cazurilor, a numarului, a genului, a acordului gramatical face ca propozitia sa devina mai bogata, exprimarea tot mai clara. Spre sfarsitul anului al doilea si prima jumatate a anului al treilea, copilul incepe sa foloseasca persoana I a pronumelui personal si pronumele posesiv. Pronumele demonstrativ este utilizat in locul cuvintelor – denumiri (ata, ici, colo). Cuvintele care exprima relatii sunt inca adesea gresit folosite, fiind plasate in locul altora (dar, deci, pentru ca au sens apropiat de si). Anteprescolarul utilizeaza multe interjectii, exclamatii, sunete parazitare; limbajul lui este foarte colorat si insotit de numeroase gesturi si de mimica.
Functiile sociale ale limbajului copiilor de 1 – 3 ani. Pe masura ce limba devine mijloc de comunicare, ea deserveste si functia de instrument al socializarii copilului. In situatiile de comunicare se activeaza lanturile verbale si lanturile curente de cuvinte, copilul utilizand toate mijloacele fonetice de care dispune pentru a exprima relatiile ce le constata in realitatea obiectiva, unele generalizari in aceasta privinta si pentru a facilita simbioza dintre el si cei din jurul sau. Dupa cum s-a vazut, insusirea limbajului se realizeaza adesea in invatarea unor activitati. De aici posibilitatea trecerii de la activitati la cuvinte si invers. Binenteles, limbajul se asimileaza, in principal, prin ,,comunicare”.
Inca inainte de 1 an, consolidarea pronuntiei are loc in cadrul dialogului cu adultul, dialog in care intervin momente de natura foarte diferita, ce dau o anumita tonalitate acestor relatii si o mai mare sau mai restransa valoare de transfer de experienta.
La 2 ani se fac progrese in ceea ce priveste interesele glosice ale copilului, fenomen exprimat prin frecventa intrebarilor de tipul: ,,ce este aceasta?”. Cand ne referim la dezvoltarea vorbirii copilului, trebuie sa avem in vedere si insusirea unei conduite verbal – afective, incorporarea in conduita verbala, inca de la 1 an si 5 – 8 luni, a unor modalitati verbale de multumire, de salut etc. La 3 ani se observa o nuantare in conduita verbal – sociala.
In concluzie, linia generala a dezvoltarii limbajului la copilul anteprescolar se caracterizeaza prin trecerea de la cuvantul cu sens de propozitie, de la limbajul functional simplu la propozitia simpla (limbaj situativ) cu functii mai complexe. Asadar, dezvoltarea limbajului reflecta modul in care are loc dezvoltarea psihica a copilului si modul in care evolueaza comunicarea cu adultul si cu alti copii, ca expresie a sociabilitatii infantile in plina constituire.