Gandirea copilului intre 1 an si 3 ani
Gandirea
Aproximativ dupa 1 an si 8 luni, copilul trece printr-o faza de transformari importante pe planul proceselor de cunoastere. Intensificarea cunoasterii denumirii obiectelor duce la constituirea experientei cognitive ca toate obiectele pot fi denumite. Copilul incepe sa intrebe mult, cu perseverenta, pe toti cei din jurul sau, intrebarile sale referindu-se nu numai la denumirea obiectelor, ci si la locul si rolul pe care le au. Cresterea curiozitatii si intensificarea intrebarilor pun in evidenta o modificare calitativa a procesului de integrare in conditiile mediului de existenta in care se afla copilul. Modificarea priveste constituirea intensa a unui plan mental in care se organizeaza treptat o oarecare ordine.
Consecinta unui astfel de fenomen in acest moment al dezvoltarii copilului este foarte mare. Anteprescolarul incepe sa stabileasca mult mai activ asemanari si deosebiri intre obiecte si fenomene, integrand modul de a fi folosite in semnificatia obiectelor denumite.
Treptat se dezvolta noi modalitati operative obiectuale, se organizeaza comparatia, gruparea (clasificarea). Practic, la 2 ani, copilul poate sa compare constructia sa de cateva cuburi suprapuse cu cea facuta de partenerul sau. Aceasta inseamna ca a descoperit diferentele. La 2 ani si jumatate, aceste diferente in supara si-I provoaca reactii brutale (darama constructiile). La 3 ani, va avea alta atitudine, el va incerca sa modifice constructia sa sau va incerca sa faca alaturi una noua, asemanatoare cu cea a partenerului sau. De altfel, la 3 ani el va dobandi o anumita capacitate de a determina diferentele intre doua imagini, dupa ce mai intai la una dintre ele s-a operat o schimbare, poate compara doua obiecte. Planul sesizarii de diferente este evident in domenii foarte diferite.
La toate acestea trebuie sa adaugam faptul ca, inca la doi ani si jumatate, copilul poate sa aseze, intr-o anumita ordine, cateva imagini si sa dea o explicatie plauzibila acestei asezari.
La sfarsitul acestei perioade, gandirea copilului se exprima, ca si gandirea adultului, in trei termeni (subiect, predicat, copula). Ea este insa dominata de judecatile de existenta si de atitudinea interogativa fata de denumirea obiectelor. Important este si faptul ca se dezvolta elementele abordarii inteligente a situatiilor concrete, punandu-se treptat bazele operativitatii generale, elementare a gandirii.