Pentru parintele din tine

Este de preferat ca parintii  sa invete sa se sustraga nevoii de a controla si manipula totul si sa reziste impulsului de a simti ca e necesar sa controleze sau sa limiteze activitatea copiilor lor, si sa inteleaga ca este esential sa ii calauzeasca si sa ii sprijine in formarea unor repere in viata, constructive. Aceste impulsuri active sunt ca vita-de-vie care, daca nu este directionata, se va întinde peste orice buturuga si tufis si-si va agata carceii de proptele joase. Daca vita nu este antrenata sa se prinda de vreun suport potrivit, risca sa isi cheltuiasca energia fara rod. Asa este cu copiii. Activitatile lor este nevoie sa fie indreptate in directia buna. Dati mainilor si mintilor lor o preocupare ce-i va promova în realizarile fizice si intelectuale viitoare!Abtineti-va sa acordati prea multa atentie si sa laudati peste masura!
Lasati-i sa invete sa se amuze singuri. Nu-i puneti sa se dea în spectacol in fata musafirilor ca o performanta de talent sau intelepciune, ci lasati-i, pe cat posibil, sa se manifeste original, in simplitatea copilariei lor.Motivul pentru care asa de multi copii sunt obraznici, indolenti si insolenti este ca sunt bagati in seama gratuit si laudati, iar vorbele sau faptele lor “istete” sunt repetate in auzul lor. Straduiti-va sa nu criticati pe nedrept, dar nici sa ii coplesiti cu laude si sa ii flatati pentru excese si “originalitati” teribiliste, dar de nedorit pe viitor. Copilul va specula feedback-ul dvs.
Cititi-le copiilor vostri!
Tatilor si mamelor, faceti-va timp sa le cititi copiilor vostri… Faceti un cerc de citit in cadrul familiei, in care fiecare membru al familiei sa lase deoparte grijile ce l-au preocupat in cursul zilei si sa se alature celorlalti in ascultare. In mod deosebit tinerii care s-au obisnuit sa citeasca romane si carti de povesti , au avut mult de castigat participand, seara, la astfel de activitati in sanul familiei. Cei care nu stiu sa citeasca inca pot asculta sau spune o poveste.
“Invata”, nu “spune”.
Multi tati si multe mame par a crede ca, hranindu-si si imbracandu-si micutii  si dandu-le o minima educatie, si-au facut datoria. Ei sunt fie mult prea ocupati, fie absenti in viata copiilor lor. Nu cauta sa-i educe in asa fel incat ei sa-si foloseasca propriile talente si resurse pentru a reusi in viata. Fiinta umana integreaza trei aspecte importante pe care educatia le vizeaza, si anume: dezvoltarea corecta a puterilor fizice, intelectuale si morale. Pentru a face acest lucru in mod corespunzator, parintii au nevoie sa inteleaga ei insisi ce inseamna cresterea unui copil. Copilul are nevoie sa fie invatat sa se gestioneze singur. Vointa trebuie antrenata sa asculte ce dicteaza judecata si constiinta. Un copil poate sa fie educat în asa fel incat sa nu aiba vointa proprie, individualitatea lui fiind pierduta in cea a parintelui sau. Copiii educati in acest fel vor fi lipsiti de hotarare si de capacitatea de a lua decizii. Ei nu vor fi invatati sa actioneze din principiu; puterile de judecata nefiind intarite prin exercitiu. Pe cat posibil, fiecare copil trebuie invatat sa fie independent. Prin exersarea diferitelor facultati, el va afla în ce este cel mai tare si in ce este deficient. Un parinte intelept va da atentie deosebita dezvoltarii trasaturilor mai slabe, astfel incat copilul sa-si poata forma un caracter armonios si bine echilibrat.