Anxietatea
Termenul de anxietate se refera la o stare de frica care nu este determinata de o situatie externa specifica si nu se asociaza cu comportamente de evitare comstienta si extensiva,asa cum se întâmpla de exemplu în fobie.Din cauza ca mute stari anxioase dau pacientului o stare de frica în absenta oricarui pericol evident,starile anxioase au fost adesea descrise ca un exemplu de “anxietate liber plutitoare” sau ca o frica”cu cauze necunoscute”.
Astfel un prim pas recomandat de specialisti unei persoane anxioase este de a-si identifica, evalua si modifica acele aprecieri nerealiste privin existenta unui pericol si comportamentul care mentine aceasta perceptie.
Exista mai multe maniere de manifestare a fenomenului anxios:
1. Atacurile recurente de panica(anxietate acuta) care apar brusc în cele mai diverse situatii;
2. Stari de anxietate generalizata în care predomina o stare de frica de mai mica intensitate dar de durata mai mare si care îsi au explicatia în idei nerealiste sau cu motivare excesiva care apar din interpretarea unor fenomene ale vietii. Multe reactii somatice (datorate reactiilor vegetative) pot apare în acest tip de anxietate(tensiune musculara,oboseala,tremuraturi,transpiratii,uscarea gurii,ameteli,diaree,greturi,mictiuni frecvente, insomnie, iritabilitate). Gândurile care apar pe acest fond sunt variate dar toate au ca tematica ideia ca individul nu este capabil a tine sub control aceasta situatie,motiv pentru care el anticipeaza nerealist situatia si evaluarile din partea altora,combinând frica cu aspecte de suferinta somatica difuza.
3. O substantiala proportie dintre persoanele ce acuza atacuri de panica sufera de fapt de ambele tipuri de anxietate (care din punctul de vedere al specialistilor, necesita 2 feluri de terapie).
Prevalenta acetor stari ar fi dupa statistica de 8% în cadrul pacientilor dintr-un ambulatoriu, fobiile de 3%,atacurile de panica de 0,5-3%,obsesivo-compulsivii de 2%.
Astfel un prim pas recomandat de specialisti unei persoane anxioase este de a-si identifica, evalua si modifica acele aprecieri nerealiste privin existenta unui pericol si comportamentul care mentine aceasta perceptie.
Exista mai multe maniere de manifestare a fenomenului anxios:
1. Atacurile recurente de panica(anxietate acuta) care apar brusc în cele mai diverse situatii;
2. Stari de anxietate generalizata în care predomina o stare de frica de mai mica intensitate dar de durata mai mare si care îsi au explicatia în idei nerealiste sau cu motivare excesiva care apar din interpretarea unor fenomene ale vietii. Multe reactii somatice (datorate reactiilor vegetative) pot apare în acest tip de anxietate(tensiune musculara,oboseala,tremuraturi,transpiratii,uscarea gurii,ameteli,diaree,greturi,mictiuni frecvente, insomnie, iritabilitate). Gândurile care apar pe acest fond sunt variate dar toate au ca tematica ideia ca individul nu este capabil a tine sub control aceasta situatie,motiv pentru care el anticipeaza nerealist situatia si evaluarile din partea altora,combinând frica cu aspecte de suferinta somatica difuza.
3. O substantiala proportie dintre persoanele ce acuza atacuri de panica sufera de fapt de ambele tipuri de anxietate (care din punctul de vedere al specialistilor, necesita 2 feluri de terapie).
Prevalenta acetor stari ar fi dupa statistica de 8% în cadrul pacientilor dintr-un ambulatoriu, fobiile de 3%,atacurile de panica de 0,5-3%,obsesivo-compulsivii de 2%.
