Povestea fetitei mari

A fost o data ca niciodata o fetita. si aceasta fetita traia ca mai toate fetitele intr-un tinut foarte frumos si pur alb numit taramul copilariei. Aici ea nu avea nici o grija, pentru ca era ocrotita de aceasta lume…Si aceasta fetita …a crescut mare, mare…si …la un moment dat si-a dat seama de asta…de faptul ca a intrat in taramul “oamenilor mari”. Si se gandea ea, oare cum a trecut timpul asta pe langa mine…ce de amintiri !!… oare sunt putine … oare sunt suficiente…oare se puteau mai multe… se mai gandea… ce pacat ca pasesc in aceasta lume atat de repede… pe nesimtite..si.. s-a gandit ea si s-a framantat si a incercat sa-si gaseasca drumul mai departe si cauta si cauta nimic, parca nimic nu era cum ar fi vrut, parca nimic nu ii satisfacea dorintele…sau poate erau lucruri interzise, sau poate unele mai mult sau mai putin impuse de care nu putea scapa si care o indrumau cu pasi marunti, dar repezi in taramul « oamenilor mari » intr-o zi privind in jurul ei si refuzand sa se adapteze (nu ca n-ar fi putut ci ptr. ca nu voia) s-a hotarat sa iasa de pe taramul numit « lumea oamenilor mari » si sa reintre in cel la care se gandea de atatea ori cu nostalgie « taramul copilariei » a stat ea putin aic dar parca nici asta nu i se potrivea pe deplin totusi ea nu mai era o fetita mica ci mai degraba o « fetita » mare se gandea oare toate fetitele si toti baieteii mici ajung mari si la un moment dat refuza aceasta lume plina de griji si probleme, sau numai ea ?????
si cum se tot gandea fetita, de ce si cum si ce o sa se mai intample, a zarit langa ea un spiridus, unpic cam batran ce e drept dar un spiridus autentic si adevarat, despre care a auzit doar in povesti, si despre care nu credea ca exista in carne si oase, acum ea avea unul langa ea si nu stia ce sa mai creada si ce sa zica…dupa ca a ramas ceva timp muta de mirare a intrebat cu sfiala spiridusul:
-domnule spiridus excelenta sa este dragut sa-mi spuna unde este usa sa ma intorc in « taramul copilariei », unde este asa de usor sa visezi si sa speri, acolo unde a fost atat de frums, in lumea povestilor cand puteam visa cu ochi deschisi si totul in jur era plin de farmec si de magie?
Spiridusul a privit-o pe fata care era o domnisoara in toata firea si fara sa spuna nimic si-a scos pipa din buzunar si cu gesturi meticuloase a inceput sa o umpe cu tutun…cand pipa a fost plina a intrebat:
-ai un chibrit?
Fata la privit uimita, in sfarit spiridusul a spus ceva, si asta inseamna ca era pe calea cea buna…poate afla si unde e usa misterioasa, si cate si mai cate, gandul o duce spre o sumedenie de intrebari pe care credea ea spiridusul ar fi trebuit sa le cunoasca, dar pana una alta s-i raspunda spiridusului:
-imi pare rau, domnule spiridus, eu tocmai am venit din lumea copiilor si acolo nu e voie sa fumezi, si nici chibrit nu am, daca vrei insa am o cewing-gum, poate asta o sa-ti faca mai bine, ce zici?
Spiridusul zambii larg, in gura nu avea nici un dinte, dar parea ca i-a placut raspunsul fetitei.
-sa sti domnisoara ca lumea pe care o cauti este aici langa tine, insa tu nu mai vrei sa o vezi, pentru ca doresti alceva si din cauza asta tu privesti doar la lumea celor « lumea oamenilor mari » si e pacat sa ti in temnita toate amintirile tale frumoase, si sa nu te mai poti juca si visa. Ce rost are domnisoara sa punem usi si lacate peste tot, daca nu putem incuia nimic, pentru ca cine are puterea viselor poate intra si iesi de oriunde, poate fi copil sau adult, poate fi un print sau un cersetor, poate fi orice isi doreste, indiferent daca este adult sau coplil.
Fata a ascultat tot ce a spus spiridusul, insa nu prea era convinsa despre chestia asta cu visele, ce sunt visele de ce visam, decat lumea copilariei nu ar fi mai firesc sa viseze pe cineva pe un El, dar asta insemna sa plece definitiv in lumea aia spumoasa si efervescenta « lumea oamenilor mari »… si spiridusul ce o sa faca… si cand o sa se termine totul, fetita s-a amintit ca odata cand era mica a auzit despre o fetita care a imbatrinit in timp ce era copil, oare din cauza ca nu a mai dorit sa viseze, si de ce nu a trecut un spiridus sau un ingeras sau orce sa o schibe. Fata a vazut ca putea inca visa, si a visat asa cu ochi deschisi pana cand spiridusul a inceput din nou sa vorbeasca:
-poate fi atat de usor, sa visezi incat multi dintre oameni considera asta o banalitate, si uita pur si simpu ca pot visa si din cauza asta ei se prabusesc in lumea « lumea oamenilor mari », de zi cu zi ingesuiti intr-un metrou, sa alergand grabiti in cele mai imposibile directii, daca nu mai poti fi copil, nu poti fi nici adult, dar daca nu poti visa sigur nu o sa poti sa iubesti si sa fi iubita, pentru ca iubirea este visul cel mai pretuit si cel mai ravnit de toti. Pacat ca noi spiridusi suntem doar fochistii iubirii, uneori provocam si mari incendii dar iubirea este trecatoare si se sting de la sine.
Fata era nedumerita ce sa aleaga: copilaria sau dragostea, si daca ar fi ales ce s-ar fi intamplat? Ei bine incotro sa o apuce fata, dar fara dragoste nu se poate, sa fie copil adult, toti o priveu cu suspiciune, unu mai smecheri faceau misto de ea, si ea insasi simtea ca ceva trebuie schimbat, insa totul depinde de vise de puterea viselo, daca poti visa poti fi orcine, dar concret asta inseamna ceva, poate schimba ceva sau pe cineva… cu cat gandea mai mult si mai logic spiridusul devenea din ce in ce mai transparent, pana cand in urma lui a mai ramas doar o urma de fum albicios, cu parfum de copilarie…
Si fetita a ramas singura si cum nu avea ce sa faca altceva visa si Visa si se gandea la ce i-a spus spiridusul, la iubire, la Dragoste, de ce la un moment dat iubirea, care odinioara era mare si puternica devine banala si plictisitoare, oare aceasta mai e iubire? oare vrei alta iubire, oare vrei alta magie, alta vraja, alti “fluturasi” in stomac, atunci cand privesti pe cineva sau numai la gandul ca il vei intalni pe acel fat frumos si se mai intreba daca ar fi asa si-l va intalni pe acel fat frumos oare va putea el sa-i ofere “fluturasi” tot restul vietii, (raspunsul e nu) si atunci cand nu va mai putea ce se va intampla, oare la fel va tanji dupa un alt fat frumos… pana cand asa? desi era o fetita “mare” realiza ca nu exista prea multi feti frumosi in imparatia viselor..si ca acesti feti frumosi se pot transforma in dragoni care arunca flacari si parjolesc sentimente… si uite asa fetita se chinuia cu gandurile sale, cu sentimente contradictorii, cu intrebari fara raspunsuri, si nu mai stia ce e bine si ce e rau… sa ranesti pe altii
sau sa te sacrifici, din teama si poate in final sa te ranesti pe tine. uneori se gandea ca e o fetita mare si rea, si ca nu-i se gandeste la fatul frumos de langa ea caruia nu prea are ce sa-i reproseze si caruia i-ar provoca multa suferinta daca i-ar spune care sunt gandurile ei de aceea fetita se invinovatea…oare spiridusul ce i-ar fi zis daca ar fi putut sa-i citeasca gandurile…
din pacate spiridusul a plecat pentru todeauna, si fetita care de fapt era o mica printesa, dar ea nu stia inca… o sa afle pe parcursul povestii, de la un corb vorbitor, nu dorea asa de mult sa se intoarca in lumea copilariei, si cum se intampla in toate povestile povestea printesei fara print… poveste printului fara cal… si asa mai departe in toate povestile lipseste cate cava undeva, care apare apoi miraculos si nimeni nu stie de ce si pentru ce s-a intamplat asa.
Dragostea asta nu mai este poveste, dragostea si iubirea sunt teme pentru poeti si artisti, dar oare dragostea, ce este dragostea, daca inlaturam toata aburealea aia care ne impute creeri, de iubire dulceaga siropoasa si suculenta cu care ne sunt bombardati zi de zi neuroni, daca inlaturam toata mentalitatea aia consumista despre industria dragostei… cu tota zeama care curge din ea… ce ramane ce este dragostea, oare spiridusul ar fi stiut mai mult… poate ca el stia toate astea, si ca sa intareasca sentimentul iubiri a venit… dar merita iubirea merita… traita de noi mortali, avem ceva mai bun decat dragostea… si daca este asa suprema de ce irosim dragostea asa de usor?
Corbul intelept a venit la printesa la fereastra, si pentru ca suntem intr-o poveste unde totul e posibil acesta i-a spus:
-printesa copila nu fi trista…dragostea e ceva inconfundabil, si cand adevarata dragoste o sa iti tulbure mintile si trupul, si cand sufletul tau va zbura nestingherit pana la cer, atunci vei sti desigur ca ai intalnit printul viselor tale… o sa fie superb o sa cada peste voi mereu petale de trandafiri, si o sa dormiti pe un pat de jeleu… dimineata vei saruta buzele lui de ciocolata si vei fi asa de fericita incat in cer o sa zboare un milion de fluturasi… si cand vei merge cu el de mana in imparatia viselo peste podul de lumina care leaga lumea noastra de a lor o sa cada din cer stele care sa va intimpine. O sa fie chiar mai frumos dacat atat pentru ca eu in lumea corbilor, dragostea e mai normala ne intalim o data pe an construim cuibul si facem un ou si asta e dragoste, pentru voi umani lucrurile sunt mai complicate pentru voi dragostea e mai mult decat un cuib cu un ou in el, aveti nevoie de atatea artifici si brizbrizuri, si la urma rezultatul e tot un pui de om mic, infometat si curios, si daca isi ia si brevet de zbor dupa 20 de ani si ceva e ok, naspa daca mai ramane in cuib pentru mai mult timp ca e cam greu sa gasesti loc de aterizare… asta e iubirea, o secunda de glorie pentru o eternitate de suferinta, merita ce zici?
-Dar daca mai vreau o secunda, si inca o secunda… si eternitatea aia de suferinta se trensforma intr-o secunda de suferinta…se poate? Se gandi printesa cu voce tare, dar nu mare i-a fost mirarea cand si-a dat seama ca a spus toate astea cu voce de copil ca la 12 –13 ani vremea cand incepe sa incolteasca in noi iubirea…. cata teama, ce fiori, prima dragoste si primul sarut, si apoi cat de repede am alergat sa ajung in lumea celor mari unde salasuieste dragostea adevarata.
Corbul era prieten cu sobolanul de la castel asa ca acesta cand a auzit conversatia care se ducea in camera printesei a venit si el, cu scuza ca nu mai are biscuiti pentru cina a intrat la acesta si a rugat-o frumos sa ii dea si lui un biscuite ca tare de dadea in vant dupa ei.
Printesa la primit cu drag, chiar daca avea alergie la soareci dar era si el un membru al regatului si cum traim toti in democratie i-a oferit acestuia un biscuite… dar ia spus iti dau acest biscuite prietene sobolan, dar mi-a ramas doar unul, si acest biscuite este unicat, te rog sa il manaci azi si sa te bucuri de gustul pe care il are toata viata.
Sobolanul a privit-o chioras pe printesa care nimic de zis, a fost de treaba si i-a dat biscuitele, dar sa o tina tot intr-o bucurie ca a mancat un biscuite asta nu prea a inteles-o, asa ca s-a gandit ca in povesta asta lipsea ceva, sigur lipsea Fat Frumos…baiat de cartier cu fite aere si zgomote, pote din cauza asta printesa ia dat piscotul ala otravit lui… dar daca ar fi fost si el… dar inca nu a ajuns in poveste si el este doar o ipoteza.