Despre intuitia de toate zilele
As pleca in discutia noastra de la o scurta definitie gasita intr-un dictionar de psihologie. Astfel intuitia este definita de catre specialisti intr-o prima ipostaza ca fiind acea intelegere imediata si irationala a realului. “Este un fel de iluminare instantanee si imprevizibila” care ne permite sa accedem direct la esenta unei fiinte sau a unei probleme, luand forma unui continut ce ne este prezentat sub o forma definita, fara ca noi sa stim cum s-a ajuns aici. “Intuitia este, probabil, cel mai inalt nivel de inteligenta si cea mai valoroasa forma de gandire creativa. Intuitia este abilitatea de a recepta sau percepe acea informatie care nu este la indemana celor cinci simturi. Aceasta abilitate este deosebit de acuta la copii intre patru si sapte ani. De cele mai multe ori ea este surpresata si zdrobita de autoritatea din mediul lor inconjurator, care o percepe ca comportament irational.
Oamenilor le este intru-catva frica de intuitie pentru ca preclude gandul rational. Adevarul este insa ca intuitia se bazeaza pe gandire rationala si nu ar putea exista fara ea.” Carl Gustav Jung. Adevarat sau fals? Sa fie teama de necunoscut care genereaza retineri si scepticism?? Parerile sunt impartite, iar liberul arbitru se face simtit din plin, fiecare dintre noi fiind liberi sa avem increderea sau nu in acel „glas”, in acel impuls sau acea senzatie sau stare.
Pentru multi, intuitia este acel simt sau „voce soptita” care iti sugereaza sa faci ceva – poate nu ceea ce aveai planificat. Este dificil de descris in cuvinte, dar exista acel impuls, acel imbold nedefinit care iti spune ce sa faci. De unde vine? Ar trebui sa ne bazam pe acest simt? Oare subconstientul gaseste cumva legaturi intre situatiile noi si diferitele sabloane ale experientelor trecute? Poate acesta ipostaza a psihicului uman sa proiecteze rapid noile circumstante in acele sabloane si sa trimita mesajul ca o soapta? Pentru unii dintre noi se pare ca da! Mesajul apare ca o voce interioara, exprimata in limbajul emotional care scapa rationalului din noi.
Oamenilor le este intru-catva frica de intuitie pentru ca preclude gandul rational. Adevarul este insa ca intuitia se bazeaza pe gandire rationala si nu ar putea exista fara ea.” Carl Gustav Jung. Adevarat sau fals? Sa fie teama de necunoscut care genereaza retineri si scepticism?? Parerile sunt impartite, iar liberul arbitru se face simtit din plin, fiecare dintre noi fiind liberi sa avem increderea sau nu in acel „glas”, in acel impuls sau acea senzatie sau stare.
Pentru multi, intuitia este acel simt sau „voce soptita” care iti sugereaza sa faci ceva – poate nu ceea ce aveai planificat. Este dificil de descris in cuvinte, dar exista acel impuls, acel imbold nedefinit care iti spune ce sa faci. De unde vine? Ar trebui sa ne bazam pe acest simt? Oare subconstientul gaseste cumva legaturi intre situatiile noi si diferitele sabloane ale experientelor trecute? Poate acesta ipostaza a psihicului uman sa proiecteze rapid noile circumstante in acele sabloane si sa trimita mesajul ca o soapta? Pentru unii dintre noi se pare ca da! Mesajul apare ca o voce interioara, exprimata in limbajul emotional care scapa rationalului din noi.
You May Also Like
Învață cu Legisman
Secretul unei comunicări eficiente în cuplu
