Program psihoterapeutic pentru copii cu tulburare hiperchinetică şi comportamente de tip opoziţional (THOP)

Cartea prezintă programul de terapie pentru copiii cu probleme comportamentale de tip hiperactiv şi opoziţional (THOP), elaborat în cadrul Clinicii şi Policlinicii de Psihiatrie şi Psihoterapie pentru copii şi adolescenţi din Köln (Germania). Cartea are două părţi, prima parte prezintă etiologia, clasificarea şi modalitatea de diagnostic a acestor tulburări, iar partea a doua prezintă algoritmic, detaliat programul de intervenţie.
În tratamentul copiilor cu tulburări hiperchinetice utilitatea integrării intervenţiilor comportamentale cu cele farmacologice s-a impus în cercetările ultimilor ani pe plan internaţional mai ales prin studiul Multisite Multimodal Treatment Study of Children with ADHD (studiul MTA) şi pe plan naţional, în Germania, prin studiul (mult mai modest) realizat de Universitatea Köln în vederea evaluării eficienţei terapiei multimodale în cadrul căreia a fost elaborat şi programul THOP. Ambele studii arată că atât terapia comportamentală corespunzătoare cât şi terapia medicamentoasă pot avea efecte semnificative în tratamentul tulburărilor hiperchinetice. Controversată este în continuare combinarea ambelor metode terapeutice, îndeosebi efectele de lungă durată ale studiului MTA, acestea urmează a fi publicate în următorii ani.
Programul THOP combină strategiile terapeutice şi le integrează în intervenţiile realizate în familie, la grădiniţă şi la şcoală. Mulţi dintre practicieni utilizează elemente ale programului terapeutic adaptându-le altor situaţii problematice.
Această a treia ediţie a cărţii prezintă modificări minore faţă de cele anterioare, iar din punctul de vedere al conţinutului a fost introdusă o nouă componentă. Aceasta a fost introdusă deoarece experienţa noastră clinică a dovedit că elaborarea de reguli explicite în familie este foarte importantă, iar până acum nu i s-a acordat atenţie suficientă. În completarea acestei componente centrate pe familie a fost introdus un capitol şi în cartea Copilul hiperactiv şi încăpăţânat (K07). Au mai fost actualizate procedurile de diagnostic şi informaţiile privind tabloul clinic al tulburării şi metodele terapeutice. De asemenea au fost rezumate rezultatele studiului terapiei multimodale din Köln.Cartea este insotita de un CD cu materiale auxiliare: povesti terapeutice, fise de evaluare, fise de lucru, etc.
Structură:
Cartea este structurată astfel:
În partea întâi a cărţii sunt prezentate tabloul clinic al tulburării şi modalitatea de desfăşurare a terapiei.
Partea a doua prezintă intervenţia terapeutică propriu-zisă din cadrul programului THOP.
Partea a treia este pe CD şi conţine materialele necesare implementării programului.
CUPRINS:
Recomandări cititorilor
Cuvânt înainte la ediţia a 3-a
Cuvânt înainte la prima ediţieI Tabloul clinic şi modalitatea de realizare a intervenţiei1 Etiologia tulburărilor hiperchinetice şi opozante

1.1 Tulburările hiperchinetice

1.1.1 Caracteristici
1.1.2 Situaţii problematice
1.1.3 Simptomatologia asociată şi consecinţele

1.2 Tulburări de comportament opozant

1.2.1 Caracteristici
1.2.2 Situaţii problematice
1.2.3 Simptomele asociate

2 Clasificarea tulburărilor hiperchinetice si opozante, criteriile de diagnostic din ICD-10 şi DSM-IV

2.1 Tulburările hiperchinetice

2.1.1 Criterii de excludere
2.1.2 Subtipuri
2.1.3 Diagnostic diferenţial

2.2 Tulburări de comportament de tip opozant

2.2.1 Diagnostic diferenţial

3 Etiologia şi evoluţia

3.1 Tulburările hiperchinetice

3.1.1 Etiologia tulburării hiperchinetice

3.2 Tulburări de comportament de tip opozant

3.2.1 Evoluţie
3.2.2 Etiologie

4 Puncte importante în intervenţie, eficienţa acesteia

4.1 Demersuri centrate pe copil

4.1.1 Terapia medicamentoasă a tulburărilor hiperchinetice
4.1.2 Trainingul de auto-educare
4.1.3 Metode de auto-management
4.1.4 Trainingul prin joc pentru preşcolari
4.1.5 Alte demersuri

4.2 Demersuri centrate pe familie şi pe părinţi
4.3 Demersuri centrate pe grădiniţa şi şcoalǎ
4.4 Terapia multimodalǎ a tulburărilor hiperchinetice
4.5 Rezultatele studiului MTA
4.6 Concluzie: stadiul actual în cercetarea metodelor de intervenţie

II Programul terapeutic pentru copiii cu tulburare hiperchinetică şi de tip opozant

5 THOP – scurtă prezentare

5.1 Grupul ţintă şi demersurile terapeutice
5.2 Stabilirea recomandărilor – Planificarea unei intervenţii multimodale

5.2.1 Terapia multimodală la şcolari
5.2.2 Terapia multimodală a preşcolarilor
5.2.3 Concluzie

5.3 Decizii importante înaintea de a începe intervenţia

5.3.1 Plasarea copilului în instituţii specializate
5.3.2 Organizarea intervenţiei

6 Diagnostic şi controlul intervenţiei

6.1 Diagnostic iniţial

6.1.1 Desfăşurarea diagnosticului

6.2 Diagnostic comportamental

6.2.1 Diagnostic clinic
6.2.2 Evaluarea părinţilor
6.2.3 Evaluarea realizată de către educatori şi profesori
6.2.4 Autoevaluarea

6.3 Evaluarea inteligenţei, a performanţelor şi a ritmului de dezvoltare
6.4 Evaluarea familiei
6.5 Rezumarea rezultatelor evaluării
6.6. Monitorizarea pe parcursul psihoterapiei

7 Programul părinte copil

7.1 Conceptualizarea

7.1.1 Perspectiva micro- şi macro
7.1.2 Forme de intervenţie
7.1.3 Structura şi principiile de bază

7.2 Alcătuirea planului terapeutic şi stabilirea conţinutului
7.3 Alcătuirea unui program de intervenţie

7.3.1 Studiu de caz: Florian
7.3.2 Studiu de caz: Jan

7.4 Organizarea şi structurarea şedinţelor terapeutice

7.4.1 Participanţii la şedinţe
7.4.2 Frecvenţa şedinţelor terapeutice
7.4.3 Durata şedinţelor
7.4.4 Durata intervenţiei terapeutice
7.4.5 Structura şedinţelor

7.5 Construirea relaţiei terapeutice
7.6 Situaţii terapeutice delicate

7.6.1 Probleme în desfăşurarea şedinţelor terapeutice
7.6.2 Probleme în efectuarea sarcinilor terapeutice

8 Ghidul pentru desfăşurarea etapelor terapeutice ale programului părinte-copil

8.1. Etapele F01 şi K01: Definirea problemelor comportamentale ale copilului în familie

8.1.1 Pregătirea şedinţei
8.1.2 Desfăşurarea şedinţei
8.1.3 Situaţii terapeutice delicate

8.2 Etapele F02 şi K02/03: Conceptualizarea tulburării

8.2.1 Observaţie preliminară
8.2.2 Desfăşurarea şedinţei
8.2.3 Situaţii terapeutice delicate

8.3 Etapa F03 şi K02/K03 Conceptualizarea tulburării

8.3.1 Pregătirea şedinţei
8.3.2 Desfăşurarea şedinţei
8.3.3 Situaţii terapeutice delicate

8.4 Etapa F04 şi K04: Obiectivele şi planificarea intervenţiei

8.4.1 Pregătirea şedinţei
8.4.2 Desfăşurarea şedinţei
8.4.3 Situaţii terapeutice delicate

Faza 2: Stimularea interacţiunilor şi a relaţiilor pozitive părinţi-copil (Etapa F05/K05 + F06/K06)
8.5 Etapa F05/K05: Centrarea atenţiei pe experienţele pozitive ale interacţiunii cu copilul

8.5.1 Desfăşurarea şedinţei
8.5.2 Situaţii terapeutice delicate
8.5.3 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Jurnalul evenimentelor plăcute”

8.6 Etapa F06 şi K06: Construirea interacţiunilor pozitive prin intermediul jocului

8.6.1 Desfăşurarea şedinţei
8.6.2 Situaţii terapeutice delicate
8.6.3 Programul de distracţie şi joc cu fraţii
8.6.4 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Programul de distracţie şi joc”

Faza 3: Intervenţii în scop terapeutic pentru diminuarea comportamentului impulsiv şi opozant (Etape F07/K07 F12/K12)
8.7 Etapele F07/K07: Regulile familiei

8.7.1 Desfăşurarea şedinţei
8.7.2 Evaluarea sarcinilor terapeutice din şedinţa următoare
8.7.3 Situaţii terapeutice delicate

8.8 Etapele F08 şi K07/08: Formularea eficientă a cerinţelor

8.8.1 Desfăşurarea şedinţei
8.8.2 Situaţii terapeutice delicate
8.8.3 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Cerinţe eficiente”

8.9 Etapele F09 şi K08/09 Întărire socială în cazul respectării cerinţelor

8.9.1 Desfăşurarea şedinţei
8.9.2 Situaţii terapeutice delicate
8.9.3 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Cerinţe eficiente”

8.10 Etapele F10 si K10: Întărirea socială în cazul în care copilul nu vă întrerupe activitatea

8.10.1 Desfăşurarea şedinţei
8.10.2 Situaţii terapeutice delicate
8.10.3 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Atenţie la comportamentul dezirabil”

8.11 Etapa F11: Realizarea unei monitorizări eficiente

8.11.1 Desfăşurarea şedinţei
8.11.2 Situaţii terapeutice delicate
8.11.3 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Control eficient”

8.12 Etapele F12/K12 Consecinţe negative naturale

8.12.1 Desfăşurarea şedinţei
8.12.2 Situaţii terapeutice delicate
8.12.3 Următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Consecinţe negative naturale”

Faza 4: Metode de condiţionare operantă (componentele F13/K13-F16/K16)
8.13 Componentele F13 şi K13: Sistemelor de întărire prin oferirea de puncte

8.13.1 Observaţie preliminară
8.13.2 Desfăşurarea şedinţei
8.13.3 Situaţii terapeutice delicate
8.13.4 În şedinţa următoare: evaluarea „Planului de puncte“

8.14 Etapa F14: Elaborarea strategiei de oferire a punctelor

8.14.1 Desfăşurarea şedinţe
8.14.2 Situaţii terapeutice delicate
8.14.3 În următoarea şedinţă: evaluarea metodei „planul de puncte”

8.15 Etapa F15/K15: Sistemele de întărire-retragere a beneficiilor

8.15.1 Desfăşurarea şedinţei
8.15.2 Situaţii terapeutice delicate
8.15.3 În următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice „Concursul pentru feţe zâmbitoare”

8.16 Etapele F16 şi K16: Pauza (time-out)

8.16.1 Informaţii despre metodă
8.16.2 Desfăşurarea şedinţei
8.16.3 Situaţii terapeutice delicate
8.16.4 În următoarea şedinţă: evaluarea sarcinii terapeutice

Faza 5: Intervenţiile în cazul tulburărilor de comportament specifice (etapa F17/K 17a- F19/K19)
8.17 Etapa F17 şi K17a: Training prin joc

8.17.1 Desfăşurarea şedinţei
8.17.2 Intervenţie centrată pe copil: Training prin joc
8.17.3 Intervenţia centrată pe familie: integrarea părinţilor în trainingul prin joc
8.17.4 Situaţiile terapeutice delicate
8.17.5 Evaluarea sarcinii terapeutice

8.18 Etapele F17 şi K17b: Trainingul de auto-educare

8.18.1 Derularea şedinţei
8.18.2 Intervenţie centrată pe copil: trainingul de auto-educare
8.18.3 Intervenţie centrată pe familie: integrarea părinţilor în trainingul de auto-educare
8.18.4 Situaţii terapeutice delicate
8.18.5 Evaluarea sarcinii „gândirii cu voce tare”

8.19 Etapa K17c Auto-managementul

8.19.1 Desfăşurarea şedinţei
8.19.2 Elaborarea metodei de auto-management cu copilul
8.19.3 Informarea părinţilor asupra aplicării metodei şi a integrării altor intervenţii realizate în familie
8.19.4 Situaţii terapeutice delicate
8.19.5 În următoarea şedinţă: Evaluarea sarcinii terapeutice „auto-managementul”

8.20 Componentele F18 şi K18: Controlul problemelor comportamentale la efectuarea temelor

8.20.1 Desfăşurarea şedinţei
8.20.2 Situaţii terapeutice delicate
8.20.3 Evaluarea sarcinii terapeutice „planul temelor”

8.21 Componentele F19 şi K19: Controlul problemelor comportamentale manifestate în public

8.21.1 Desfăşurarea şedinţelor
8.21.2 Situaţii terapeutice delicate

Faza 6: Stabilizarea efectelor
8.22 Componenta F22 Rezolvarea independentă a viitoarelor problemelor comportamentale

8.22.1 Desfăşurarea şedinţei

Faza 7: Intervenţii complementare centrate pe copil (Etapele K21 şi K22)
8.23 Etapele K21: Medicamentele
8.24 Etapa K22: Şcoala poate fi distractivă!

9 Intervenţii la grădiniţă şi şcoală

9.1. Stabilirea contactului, construirea relaţiei terapeutice şi diagnosticul
9.2 Definirea problemei, conceptualizarea tulburării şi planificarea intervenţiei
9.3 Intervenţii la grădiniţă

9.3.1 Aspecte organizatorice la grădiniţă
9.3.2 Stimularea unor relaţii pozitive copil-educator şi intervenţiile pedagogice cu scop terapeutic
9.3.3 Metode de întărire operantă
9.3.4 Continuarea trainingului prin joc la grădiniţă

9.4 Intervenţiile realizate la şcoală

9.4.1 Organizarea orei de curs
9.4.2 Stimularea unor relaţii pozitive învăţător-copil şi intervenţiile pedagogice
9.4.3 Metode operante
9.4.4 Oferirea de suport în aplicarea trainingului de auto-educare

10 Intervenţii terapeutice complementare

10.1 Farmacoterapie în cazul tulburărilor hiperchinetice
10.2 Intervenţia în cazul tulburărilor comorbide

10.2.1 Training de rezolvare de probleme, controlul furiei, dezvoltarea competenţelor sociale în cazul comportamentelor agresive

11 Exemple

11.1 Exemplu: Comportamente hiperchinetice accentuate

11.1.1 Motivul pentru care au apelat la psiholog şi anamneza
11.1.2 Rezultatele consultaţiei
11.1.3 Definirea problemei
11.1.4 Planificarea intervenţiei
11.1.5. Desfăşurarea terapiei

11.2 Exemplu: comportamente opozante

11.2.1 Motivul pentru care au apelat la psiholog şi anamneza
11.2.2 Definirea problemei
11.2.3 Planificarea intervenţiei
11.2.4 Desfăşurarea terapiei

12 Posibilităţi şi limite ale programului terapeutic

Bibliografie

Leave a Reply