IDENTIFICAREA STILULUI PARENTAL

Emoţiile parentale negative, cum sunt furia, anxietatea, depresia, interferează negativ cu orice tip de strategie comportamentală şi pot transforma cel mai rezonabil şi grijuliu părinte într-un părinte dur care poate spune lucruri pe care ar putea să le regrete sau să nu le spună şi care pun distanţe între ei şi copiii.
Pregătirea pentru a fi părinte este de cele mai multe ori deficitară, în ceea ce priveşte emoţiile parentale. Mai mult, părinţii primesc de obicei feedbach pentru hrănire, îmbrăcare, şi aspectele comportamentale ale copilului, dar nu primeşte niciodată prea multă educaţie privind modul cum să lucreze cu emoţiile. Stresorii adiţionali prezenţi în viaţa de zi cu zi, preocupările financiare, preocupările maritale, pot să modifice şi să se răsfrângă asupra stilului parental.

Iata ce putem face şi ce anume trebuie evitat:
– oferirea dragostei necondiţionate, dragoste pentru că există, fără ca cel mic să simtă că este proprietatea părintelui;
– transmiterea de informaţii reversibile despre comportamente, copilul are nevoie de mesaje clare, exprimate ca reacţie la comportamentul său, pentru un copil este nevoie să exprimi atitudini negative, decât să nu exprime nici un fel de emoţii;
– copilul nu trebuie să fie ideal, părintele trebuie să abandoneze ideea de a vedea lucrurile într-o lumină ideală;
– tratează copilul după principiul reciprocităţii, frecvent această recomandare simplă nu este respectată în cadrul relaţiei părinte-copil.

Cu ajutorul acestui chestionar vă puteți identifica stilul parental. Stilul parental se referă la modalitatea, comportamentul, atitudinea pe care o manifestați față de copil în scopul educării și disciplinării acestuia. În urma aplicării chestionarului veți putea identifica posibilele efecte sau repercursiuni ale stilului dumneavoastră parental asupra dezvoltării copilului.

1. Dominator/dictator; 4. Indiferent; 7. Democratic.
2. Perfecţionist; 5. Infantil/dependent;
3. Hiperprotector; 6. Indulgent;

adaptat de prof. psiholog Dragoș
 Anca Corina C.J.A.P.  Sălaj

Instrucțiuni.

Citiți cu atenție afirmaţiile de mai jos și bifați în dreptul celor care vi se potrivesc, apoi adunați câte afirmații ați marcat și completați scorul total la fiecare stil.

SUNTEŢI UN PĂRINTE CARE:

1.Vrea neapărat ca în familie să fie respectat în tocmai iar acţiunile şi deciziile lui să nu fie comentate;
2.Ii cere copilului să respecte cu stricteţe, fără comentarii, regulile impuse;
3.La cea mai mică greşeală, aplică o pedeapsă;
4.Formulează cerinţele în genul: “trebuie să faci asta pentru că aşa spun eu”, fără să explice prea mult de ce cere acel lucru;
5.In general nu ţine prea mult cont de plângerile, comentariile copilului iar acesta nu are drept la replică şi nu prea are de ales;
6.Gândeşte şi hotăreşte în locul copilului;
7.Recurge uneori la pedepse fizice (bătaie);
8.Vrea să obţină un copil perfect: ascultător, cuminte, curajos, vorbăreţ, politicos, bun la toate materiile, să nu se certe cu nimeni, să nu greşească faţă de nimeni;
9.Nu acceptă să audă nimic rău de copilul lui, ci numai laude;
10.Critică mereu, mai mult decât laudă;
11.Ii oferă mereu pe alţii ca exemple şi-i cere să fie ca ei;
12.Nu este atent prea mult la ce-i place copilului, ce simte sau preferă acesta, ci contează să facă ceea “ce trebuie”, “cum trebuie” și să fie cel mai bun;
13.Chiar dacă copilul are o performanță bună în ceea ce face, îi spune că “se poate și mai bine”;
14.Ii cere copilului să facă ce nici măcar el nu reuşeşte;
15.Este atent la nevoile copilului şi se dedică educaţiei lui;
16.Manifestă contact excesiv (fizic şi social) cu copilul, ce constă în prelungirea îngrijirii şi serviciilor prestate de către părinte, la vârsta la care copilul ar trebui să înceapă să se îngrijească singur (părintele face totul în locul lui);
17.Ii sugerează copilului cu cine să se împrietenească şi cu cine nu, îl urmăreşte şi supraveghează peste tot, să nu păţească ceva, rezolvă problemele în locul copilului;
18.Işi încurajează copilul să-i ceară ajutor în orice situaţie;
19.Intervine violent, făcând personal dreptate copilului aflat în dificultate;
20.Nu-i va spune când face o greşeală ca să îl protejeze și să nu-l supere;
21.Când copilul are vreo supărare, vina o au ceilalţi;
22.Neglijează frecvent copilul;
23.Nu manifestă afecţiunea suficientă faţă de copil;
24.Nu implică copilul în activităţile zilnice, nu-i cere ajutorul;
25.Nu-i aplică pedepse aspre, dar nici recompense;
26.Nu impune interdicţii;
27.Nu își exprimă așteptările pe care le are față de copil;
28.Este foarte mulțumit când copilul este cuminte și să nu-i face probleme;
29.Este de fapt un “părinte-copil” care trece direct de sub autoritatea tatălui sub cea a soţului/soției (de ex. amână orice pedeapsă sau cea mai mica decizie legată de copil, până ce vine soţul/soția acasă);
30.Suferă mai mult decât copilul, la cea mai mica dramă, dezamăgire, nereuşită a lui;
31.Manifestă o sensibilitate și o vulnerabilitate pe care o percepe și copilul;
32.Se comportă cu copilul ca și cu un bebeluș, deși a crescut;
33.Nu-și supune copilul în situații dificile și complexe, de frică să nu greșească, să nu pățească ceva, sau să nu sufere copilul;
34.Desfășoară împreună cu copilul activități în care ar trebui să-l lase singur (culcă copilul în pat cu părinții și când acesta a crescut, îl spală pe dinți, îi face baie, etc.);
35.Nu suportă să fie separat mai multe zile de copil, însă copilul nu are probleme legate de separare;
36.Respecta în tocmai drepturile copilului;
37.Se consultă cu copilul când ia o decizie;
38.Este interesat de activităţile copilului;
39.Este afectuos, îşi alintă mereu copilul și îi satisface orice dorinţă deoarece cedează în faţa copilului și nu prea poate să-i spună NU, iar datorită acestu lucru, părintele este șantajat și manipulat ușor;
40.Foarte rar îşi pedepseşte copilul;
41.Nu suportă să-şi vadă copilul plângând sau supărat şi face orice doar să nu mai fie aşa;
42.In cazul unei boacăne, tinde să acorde dreptate copilului și să creadă că ceilalți au fost de vină, apărându-și copilul, chiar dacă este vinovat.
43.Respectă drepturile copilului şi stabileşte reguli ce trebuie respectate de toţi membrii familiei;
44.Când impune o regulă, precizează scopul şi utilitatea acesteia şi stabileşte o penalizare în cazul nerespectării, cât şi o răsplată în cazul îndeplinirii regulilor;
45.Este consecvent în aplicarea recompenselor şi pedepselor, se tine de cuvânt;
46.Recompensele şi pedepsele le negociază cu copilul;
47.Este flexibil, indulgent, deschis spre nou, spre colaborare;
48.Este suficient de autoritar pentru a-l face pe copil să-l asculte, dar fără să primească resentimente din partea copilului (copilul face ce i se cere pt. că înţelege că aşa e bine, nu doar pentru că aşa a zis părintele);
49.Acordă copilului dreptul de a spune ce nu-i convine, ce-l deranjează, cu ce nu este de acord, ce-şi doreşte.

Leave a Reply