Stima de sine si activitatea noastra sexuala

 

oameni.png

Orice om isi doreste sa fie valoros, sa se defineasca prin ceva (acel ceva fiind fie intern, fie extern lui; exemplu: prin copii, cariera, performante sexuale, relatia de cuplu…capacitatea lui de a iubi si a permite sa fie iubit etc), prin urmare adesea una dintre preocuparile noastre de extrema importanta este aceea de a ne mentine sentimentul stimei de sine (conservare sau imbunatatire).

In ceea ce priveste viata noastra sexuala, perceptia realitatii (subiective) poate fi aceiasi, astfel pentru noi poate fi deosebit de important felul in care ne acceptam, pretuim si evaluam. Tendinta este de a mentine o impresie globala pozitiva despre sine, o stima de sine pozitiva.
Punand in relatie stima de sine, sexul si anxietatea de performanta… ne-ar fi util sa ne “regasim” pe noi insine (ca si raportare) in ecuatia: eu-stima de sine-sex.
Astfel, de preferat este ca in aceasta ecuatie, sa cunoastem cateva aspecte inainte de a identifica tipul de relatie existent si de raporturile dintre parti, aspecte precum:
•    Care este parerea despre mine insumi dpdv sexual?
•    Ce consider ca sunt capabil sau imi permit sa fac dpdv sexual?
•    Care este insusirea sau competenta pe care ma bazez cand ma raportez la viata mea sexuala?
•    Imi accept propria sexualitate, senzualitate?
•    Care imi sunt nevoile in acest plan?
•    Simt nevoia de a demonstra ceva dpdv sexual?
•    Cat de mult conteaza pentru mine parerea celuilalt cand e vorba de viata mea sexuala sau propriul libidou etc?
Cand exista o inclinatie a balantei la una dintre extremele sus sau jos, pot exista repercursiuni si in planul intimitatii de cuplu, in relatia ta cu propriul sex versus intimitate sexuala in doi.
De pilda, a gandi in termeni negativi, exacerband si generalizand una sau mai multe experiente esuate ca fiind definitorii pt tine ca si placere sexuala sau “arta de a face sex”, voluntar sau involuntar, cazi in cercul vicios al anxietatii de performanta de care am mai vorbit. Asta poate inseamna ca adesea nu va fi indeajuns fie ceea ce ai obtinut, fie celalalt ce simte sau ceea ce puteti obtine impreuna ca si “traire sexuala”.
Cum delimitam acel spatiu de granita a diferitelor aspecte ale vietii noastre fie ea personala, sociala sau profesionala cand suntem prea critici sau “permisivi” cu noi sau cu ceilalti?
Cum putem face fata unui partener care “intotdeuna” a stiut mai bine decat noi ce ar trebui sa simtim sau cum ar trebui sa fie viata noastra sexuala, ce culmi ale placerii ar trebui atinse?
Cum ne protejam de capcana contabilizarii esecurilor sau reusitelor din nevoia confirmarii si reconfirmarii de sine?
Ne este utila acea contabilizare care ne creeaza acel de f scurta durata sentiment de implinire interioara de “acum am putut” sau “vezi ca pot”?
Tinta, scopul poate fi acela de armonizare a experientelor pozitive sau negative, de integrare a lor intr-o experienta (autentica) de viata in care sa ne surprindem nevoile de raportare si confirmare a stimei de sine pentru a reusi sa ne ajustam “imaginea” vazuta atat in “ochii nostri” (propria imagine de sine), cat si in oglinzile create in cei din jurul nostru (persoanele semnificative din viata noastra).
Fiecare dintre noi uneori parem a uita ca “puterea” pe care unii din jurul nostru par a o avea la un moment dat, este tocmai acea putere cu care noi, constient sau inconstient, ii inzestram sa o detina in ceea ce ne priveste. Acea sau acele persoane nu fac decat sa-si exercite drepturile pe care noi le atribuim fie ca asa ne-am obisnuit (educatia), fie din iubire (prea multa), fie din fuga de responsabilitate (cineva trebuie sa fie “vinovat” de ceea ce ni se intampla) etc. Fundalul poate fi unul variat, ceea ce conteaza este momentul de trezire si ceea ce alegem sa facem cu viata noastra (fie ea sociala, familiala sau de cuplu).
Exista uneori o tendinta de a suprapune acea imagine general valabila cu cea specifica, intima noua. Sa ne amintim maniera in care alegem sa ne dezvaluim celor din jurul nostru! Chiar putem incepe cu noi insine! Descoperim astfel diferite grade de transparenta si in acelasi timp diferite fatete pe care alegem sa le aratam sau ne dorim sa fie vazute de catre cei din jur.
Revenind la relatia stima de sine si sex, interesant este impactul stimei de sine in alegerea partenerului de viata/ de cuplu, cu implicatii directe in tipul de relatie pe care il poti stabili sau il accepti (in relatie cu celalalt).
In cazul unei stime de sine scazute de exemplu, tendinta va fi:
•    sa accepte “regulile” celuilalt (si asta pentru ca celalalt “stie mai bine pentru amandoi”) prin infranarea propriilor dorinte, fantezii si imprumutarea dorintelor si fanteziilor celuilalt (surogate ale propriei placeri)
•    sa explice si sa-si asume/ atribuie mai usor evenimentele negative (esec, act ratat, lipsa de orgasm, impotenta etc) prin invocarea unor cauze interne,
•    sa-si asume intr-o mai mica masura vreun risc ( iesirea dintr-o relatie de cuplu nereusita, solutionarea unei situatii conflictuale, abuz, violenta etc), beneficiind de resurse putine de autoprotectie etc.
La fel de interesanta poate fi si relatia dintre stima de sine- dorinta-actiune.
Inchideti ochii si permiteti-va un mic exercitiu:
Propuneti-va un moment de relaxare, cateva minute cu dvs insiva. O adevarata delectare!… Cata liniste, cat echilibru pot aduce cateva momente de relaxare in care gandurile, mintea par a se imprastia si aduna in acelasi timp fara vreo destinatie anume, fara ca dvs sa faceti vreun efort de a o ghida spre vreo destinatie sau tematica anume. Pe acest fond de relaxare placuta, cu ochii inchisi sau deschisi (cum va este mai usor), cautati sa intrati in contact cu acea parte din voi numita stima de sine. Odata simtita prezenta, vizualizati-va propria stima de sine! Poate fi un sentiment, o calitate, o imagine, un suces, o minge, o persoana, o amintire…permiteti “rationalului” sa se opresca la primul impuls si cu ochii interiori surprindeti acel licar, acea imagine, acel ceva care pentru dvs reprezinta stima de sine si incercati din ce in ce mai mult sa-i dati culoare, intensitate; sa o faceti sa devina cat mai vie pe acel fundal, ecran interior… Foarte bine! Asa…foarte bine! Cat mai viu, cat mai intens! Este o parte importanta din tine! Ramai surprins de tabloul care se creioneaza in fata ochilor tai! Foarte bine! Acum, odata resimtita intensitatea sentimentului de stima, remarca undeva in dreapta sus un buton asemeni celui de reglare de volum al unui radio vechi si prafuit. Da! Acolo. Foarte bine!
Stim cu totii la ce foloseste un astfel de buton. Relaxat si detasat, asemeni unui fin observatory, te invite sa rotesti usor spre stanga butonul…Foarte bine! Observa ce schimbari s-au petrecut pe acel ecran interior! Exista vreo schimbare?! Ce anume pare altfel decat stiai?!

Psiholog Jeni Chiriac

11 Comments

  1. noname

    referitor la articol, am si eu o problema de genul. un lucru pe care l-am descoperit curand, stima de sine, scauzta, iar activitatea mea sexuala, scazuta, in ideea ca, pur si simplu stau, nu iau atitudine si de cate ori imi propun sa fac ceva productiv, ideile le am, dar ceva ma tine sa le pun in practica. mentionez ca sunt la al doilea partener, iar in ce consta experienta cu primul, a fost placuta, eram inventiva si asa mai departe, iar acum, stau..ca o matura..se poarta frumos cu mine, am facut pasul cand am simtit ca sunt pregatita, preludiu exista,deci…nu-mi explic de ce am acest comportament..daca m-ati putea ajuta si pe mine cu niste sfaturi..

  2. Uneori nu este vorba de preludiu, cadru etc, ci de relatie si implicit relationare. As dori daca se poate sa stiu cum definiti dvs sau ce intelegeti prin stima de sine scazuta.
    Aceasta nonactiune de care vorbiti dvs se poate datora unui sentiment de insatisfactie traita subiectiv (din plan personal sau profesional)care se rasfrange in relatiile cu ceilalti si implicit cu partenerul.Meditati un pic asupra motivelor dvs de nemultumire cu privire la propria viata, propria persoana; impartasiti-mi aceste nemultumiri si va pot da sfaturi utile in acest sens. Altfel risc sa va dau niste recomandari general valabile si impersonale. Va multumesc!

  3. noname

    Stima de sine scauza, as defini-o ca lipsa de incredere in capacitatea mea de a face ceva, mai ales in ceea ce priveste viata sexuala. Mi-am format anumite complexe, in ce priveste aspetctul fizic( sunt putin mai lata in solduri si nu am sanii foarte mari, dar pentru mine sunt niste aspecte negative, din cauza carora uneori nu ma simt deloc bine in pielea mea, si mai ales dezbracata) si mai mult decat atat, cred ca este vorba de ceva psihic. Toate acestea cred ca se datoreaza problemelor din familie, in ideea ca tatal meu este o persoana extrem de geloasa si de posesiva, si de-a lungul anilor am luat parte la multe scene de gelozie si reprosuri la adresa mamei mele, pentru lucruri care s-au intamplat inainte ce casnicia lor. Apoi, un alt lucru care cred ca ma tine blocata este fosta mea relatie. Am iesit cu un baiat cam un an jumate, iar in urma despartirii am avut regrete la faptul ca mi-am inceput viata sexuala, in corelatie cu reprosurile pe care le auzeam din partea tatalul la adresa mamei, si am inceput sa imi creez idei in ceea ce priveste viata mea sentimentala, ca nu o sa mai fiu niciodata fericita, ca nu o sa imi gasesc fericirea alaturi de altcineva pe motiv ca mi-am inceput viata sexuala. O perioada lunga de timp am refuzat sa ma mai implic intro-o relatie. Acum am o relatie de 8 luni, cu un barbat de 28 ani, iar eu am 21. Se poarta frumos cu mine, ar vrea sa discutam problemele si sentimentele mele, dar nu stiu cum sa ii explic de ce sunt asa, , daca as stii probabil as putea si sa imi rezolv problemele. In prima instanta, am crezut ca e o problema pana ma obisnuiesc cu el, dar a trecut timpul si mi-am dat seama ca e mai mult decat asta. La inceputul relatiei am avut anumite discutii de genul, de ce trebuie sa asteptam? pentru ca oricum se va intampla, iar eu i-am spus ca se va intampla actul sexual cand voi simti eu ca sunt pregatita. Dupa aceste discutii a fost intelegator, chiar daca uneori mai batea apropouri, dar nu a fost insistent. Ideea este ca eu nu ma pot manifesta, pur si simplu stau, parca toata pasiunea ramane blocata in interior, si nu o pot exterioriza orice as face, oricat as fi de relaxata, pana la urma tot la gnadurile care ma macina ajung si nu pot sa imi dau frau liber imaginatiei. Va multumesc ca mi-ai raspuns la mesaj si va multumesc pentru sfaturi!

  4. Frau liber imaginatiei…
    este adevarat ca adesea prinsi sau prinse in complexele noastre de inferioritate uitam sa il ascultam pe cel de langa noi. Cand spun asta, ma refer la faptul ca uitam ca acel om daca a ales sa fie cu tine, a facut-o pt ca te place asa cum esti tu: mai lata in solduri si cu sanii mici. Si asta pt ca tu esti pt el mai mult, mult mai mult decat atat!
    In astfel de situatii se pot face mai multe, insa toate este nevoie sa duca spre acelasi rezultat: increderea ta in propria feminitate, in propria ta persoana!
    Astfel fie incepi treptat treptat sa faci exercitii de autodezvaluire/dee descarcare subconstienta si inconstienta pornind de la starile de disconfort si jena constientizate. O alta cale interesant de explorat ar fi sa cauti sa te vezi prin ochii partenerului tau, lasandu-te dezmierdata prin privirile lui, atingerea lui, dandu-le acestora din urma, de fapt atribuindu-le “puteri” vindecatoare, ca mai apoi prin ochii tai, mainile tale si trupul tau sa te reintorci spre tine, continuand si preluand controlul acestui demers tocmai pt a nu alimenta si cimenta o dependfenta de partener care poate avea pe termen lung posibile efecte mai putin pozitive.
    O alta cale ar fi consilierea sau psihoterapia individuala…si mai apoi in doi
    Ce zici?

  5. noname

    Suna bine! Multumesc mult pentru sfaturi! M-am gandit intradevar la consilierea individuala..ca prim pas..din pacate..sunt din Cluj…iar dumneavoastra sunteti in Bucuresti..asa am si dat de siteul dumneavoastra..cautand clinici de specialitate..Va multumesc mult pentru sfaturi!

  6. teoodea

    Buna ziua,
    Foarte interesant articolul cat si coment-ul domnisoarei.
    Dupa ce am citit stateam si ma gandeam ca am avut si eu candva aceleasi trairi, doar ca la un moment dat am reusit sa le depasesc, nu definitiv, mai sunt momente cand le intampin, dar m-am invata atat de bine pe mine ca le pot trece cu usurinta. Sau poate este si din cauza partenerului…
    Am 25 ani, mi-am inceput viata sexuala destul de devreme, spre dezamagirea mamei si chiar si a mea (acum), dar asta este un fapt implinit…
    La 19 ani am ramas insarcinata, la 20 l-am nascut pe Teo, si in acelasi timp am ramas si singura (pt ca am vrut)…
    Am avut ceva parteneri sexuali, nu multi, dar suficient cat sa-mi dau seama ce vreau, care-mi sunt limitele, sa ma cunosc pe mine si ce-mi place..
    Mi-am luat si “tepe”, adicala inceput totul era roz, iar cand venea momentu de implicare maxima, dispareau…
    Dar am trecut si peste astea, cu crize de personalitate, depresie si anxietate, dar le-am trecut…
    Acum trei luni l-am cunoscut pe el, pe alesul… cel putin din punctul meu de vedere…
    Am stat si m-am gandit la ce are diferit fata de ceilalti (cu toate ca nu prea e frumos), si am realizat ca de fapt semanam foarte tare din aproape toate punctele de vedere… Sincer nici nu stiu care-i deosebirea dintre noi doi, numai ca el nu-mi raspunde in acelasi fel, lucru cu care mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc… Dar asta-i alta poveste…
    Inr-o seara vorbeam cu un prieten si ii povesteam prin ce trec, la care acesta mi-a spus ca exista o solutie de a putea tine langa mine pe cel pe care eu il consider perfect pt mine.
    Si aici apare marea mea nelamurire….
    Ma intrebat daca eu stiu sa “imbrobodesc un barbat”.
    Am ramas putin uimita, si i-am spus ca nu stiu ce inseamna asta.
    Sunt eu atat de incuiata la cap?
    Nu reusesc sa inteleg ce inseamna, ce reprezinta, la ce se rezuna acest “imbrobodit”…
    Am ceva ideii despre definitia acestiu fapt, dar mi-e foarte greu sa le accept, pt ca ar isemna sa fiu falsa.
    Eu definesc acest imbrobodit ca o actiune pe care femeia o aplica asupra nervilor barbatului, prin simplul fapt ca-l refuza atunci cand acesta ii face avansuri, sau dupa parerea prietenului meu, aceasta ii ofera atat de multa placere incat il inebuneste, il vrajeste cu farmecele sale pana-l pinde bine in mrejele…
    Suna putin a “vaduva neagra”….
    Sunt eu paranoia sau acest imbrobodit inseamna de fap prefacatorie si inselatorie sentimentala?
    Sper ca alta data sa va pot povesti si ceva mai multe de spre relatia cu omul perfect, care-i destul de ciudata, si ma chinuie groaznic…
    Va multumesc!

  7. Depinde, era interesant sa nu te opresti acolo si sa il intrebi pe el ce inseamna acest imbrobodit dp lui dv. Era barbat, era prietenul tau si ai fi putut afla cum le place barbatilor sa fie “aburiti” :))
    Lasand gluma la o parte, dincolo de acest invite la ceea ce tu simti ca ar fi prefacatorie, imi permit sa presupun ca mai curand era o invitatie la a fi deschisa si hotarata in ceea ce iti doresti, dar mai ales in ceea ce ai tu nevoie.
    La ce ma refer cand spun asta…
    Am observat ca noi femeile adesea (ma refer la cele ce vor nu vor sa abureasca barbatul) resimtim nevoia de a fi alese…culese…iubite…dorite sau luate de nevasta pentru ceea ce suntem, facem si simtim pentru omul ales si ne manifestam destul de explicit acest lucru prin gesturi, sentimente etc atat in relatie cu celalalt, cat si mai ales in interiorul nostru. Il simtim potrivit noua, il simtim ca el este alesul si asteptam ca si el sa resimta aceasta nevoie si sa faca acel pas decisiv spre noi. Adesea semnalele ne pot pune in incurcatura si nu stim: simte la fel? da, doar mi-a si zis, ma iubeste!; sunt eu aleasa lui? si aici matematica uneori difera, iar socoteala sau ecuatia pare a avea alte necunoscute…
    As sugera sa cauti treptat treptat sa ai astfel de discutii cu iubitul tau )(asemenea discursului pe care l-ai avut cu acel priten de care vorbesti). Ai sa imi spui ca nu poti, ca tie teama sa nu il ranesti, sa nu fii inteleasa gresit, sa nu te respinga…
    Iar eu ti-as raspunde ca daca nu alegi sa vorbesti de nedumeririle tale, de semnele tale de intrebare…mai devreme sau mai tarziu, puteti ajunge in acel punct pentru ca o relatie de lunga durata se bazeaza pe comunicare, se bazeaza pe gesturi facute unul pt celalalt, de ambele parti, si nu doar de o parte pentru a o pastra pe cea de a doua etc.
    Spui ca va asemanati…dar ca el nu iti raspunde la fel…
    Ce inseamna nu la fel? Ce intelegi prin “de fapt semanam foarte tare din aproape toate punctele de vedere… Sincer nici nu stiu care-i deosebirea dintre noi doi”?
    Astept raspunsul tau si iti multumesc pentru tot! 🙂

  8. alexandra_t

    Vin si eu cu pasi timizi in solicitarea unui ajutor din partea dvoastra. Povestea mea nu prea are legatura cu celelalte cred,dar imi incerc norocul.TRec printr-o pasa foarte proasta. De cateva luni am cunoscut un barbat de 25 de ani, eu avand 24. Am vorbit o perioada pe internet si la telefon,dar intre timp am inceput sa ne placem mai mult. Mentionez ca nu am mai avut o relatie de durata cu nimeni pana acum, el e primul. Dupa vreo 2 luni a venit la mine la Iasi, ne-am cunoscut si de atunci suntem impreuna. Nu pot spune ca sunt indragostita pana peste cap de el, dar nici nu as vrea sa renunt la el. Acum 2 saptamani am fost la el in Bucuresti si mi-a si dat un inel de logodna(de casatorie nu se pune problema acum).Ideea e urmatoarea, inainte sa-l cunosc pe el eram decisa sa vin in Bucuresti, sa caut chirie si job. El a venit ca din cer, urmeaza sa ne mutam impreuna in Bucuresti, deci planurile mele se continua, dar mult mai bine avandu-l pe el alaturi de mine. Cand sunt cu el ma simt grozav ata sexual cat si emotional, e foarte tandru si chiar e atasat de mine, il simt. Ne potrivim si in principii de viata, ganduri in tot. Temerile mele acum sunt ca urmeaza sa plec de acasa (provin dintr-o familie monoparentala, mama a divortat de tata inainte sa ma nasc eu,iar acesta s-a sinucis apoi).Mi-e teama sa imi iau viata in frau, sa renunt de la confortul emotional de acasa, mi-e teama ca poate totusi eu nu-l iubesc pe el, desi nu-mi imaginez sa rup legatura cu el in niciun caz, mi-e teama de necunoscut, de o realtie stabila…sunt un munte de temeri si ganduri anxioase. Acum am si emotii ca-mi sustin lucrarea de disertatie…tocmai in psihologie, deci ar trebui sa fiu un om echilibrat, insa lipsa de experienta de viata isi spune cuvantul.Ma autocenzurez prea mult, ma gandesc la ce spun ceilalti, mama nu prea e de acord cu mutarea cu el, e sceptica cum a fost mereu si inconstient mi-a transmis mereu acest pesimism si lipsa de incredere in barbati. Ma gandesc daca totusi il iubesc indeajuns, nu vreau sa-l fac sa sufere. Mereu mi s-a intamplat sa cam dau cu piciorul sansei, nu as vrea sa fac la fel acum, de aceea am nevoie de ajutor. Cand sunt cu el nu am temeri, cand sunt departe am dubii daca tin la el cu adevarat, daca il iubesc. Mentionez ca nu am dubii in ceea ce-l priveste, ci nu am incredere in propriile ganduri si sentimente, mereu oscilez. Chiar ma intreb daca am stiut sau am sa stiu vreodata ce vreau de la viata. Pe scurt…ma ingrozeste schimbarea si lucrurile noi la care mi-e teama ca nu voi face fata.
    Sper doar sa nu vi se para deplasat si boring emailul eu, dar nu stiu cum sa fiu mai increzatoare, indiferent de ceea ce va fi.Baiatul asta merita ce e mai bun si nu as vrea sa-l pierd doar pentru sunt eu nehotarata si mi-e teama de inceputuri.
    Va multumesc din suflet!

  9. De fapt ti-ai raspuns singura la intrebare. Schimbarea poate genera teama in fiecare dintre noi, de noi insa depinde daca alegem sa dam curs acelei schimbari sau alegem non-actiunea/evitarea/fuga.
    Ce pot sa iti spun este ca este de preferat sa ai incredere in tine! Esti mai puternica decat crezi, in acelasi timp indoielile sunt firesti data fiind si experienta ta de viata, cat si schimbarile, dar mai ales investirea de incredere in tine, in el, in voi.

Leave a Reply