Sexualitatea la fete

Şase fete din zece leaga actul sexual cu sentimentele si trebuie sa se creada cât de cât relatie.jpgîndrăgostite ca sa treaca la act. Unele îşi spun ca, daca nu dau „nimic” concret, prietenul lor se va duce la alta, ca sa traiasca o aventura sexuala mai dinamica. Ele mai fac acest pas din alte motive: dorinţa sexuala, pentru ca „trebuie s-o faci”, colegele au făcut-o deja, pentru a încălca interdicţiile părinţilor, sfidarea părinţilor, ca sa-şi afirme puterea de seducţie.(Dragostea şi sexualitatea adolescenţilor – pentru băieţi, 2001)

Fata în adolescenţa sufera modificări definitive somatice, neuropsihice şi endocrine. Organismul devine apt pentru multiplele activităţi sociale şi sexuale. În plan psihologic, ea nu se mai mulţumeşte sa fie iubita, ci doreşte şi ea sa iubeasca. Dacǎ în prepubertate şi pubertate, ea dăruia dragostea unei flori, unui cântec sentimental, acum dragostea ei are o cu totul alta destinaţie. Impulsul sexual, difuz în pubertate, acum devine evident. Feminitatea începe sǎ se manifeste prin tendinţa de a se face remarcata de cǎtre sexul opus prin calităţile personale. Frământările ei psihologice au caracter visator, romantic. Cauta permanent mijloace de înfrumuseţare, iar discuţiile cu fetele de vârsta ei sunt direcţionate catre imaginea viitorului soţ, a unei posibile casatorii etc. Fantezia devine adânca şi confera speranţe, optimism. Doreşte sa fie admirata, sa fie curtata, sa stea în centrul atenţiei. Se intereseaza de băieţi şi îi priveşte cu alţi ochi. Timiditatea şi sentimentul de respingere dispar. Tânăra fata se afla în cautarea dragostei pur sentimentale. Cunoaşterea unui băiat şi apropierea sufleteasca de el îi creeaza trairi sentimental-emoţionale de mare sensibilitate. Ea spera sa găsească la partenerul ei aceeaşi înflăcărare. Daca entuziasmul sentimental al băiatului se stinge, atunci fata cunoaşte tristeţea unei decepţiei în dragoste. În general, fetele trec prin adolescenţa mai echilibrate decât băieţii.  În faţa transformării corpului ei de copil într-un corp de femeie, adolescenta are sentimente amestecate: angoasa, teama şi mândrie, excitaţie şi tulburare. Uneori simte o mare oboseala, care îi îngrijorează şi totodata agasează pe părinţi. Sta ore în şir sa viseze în pat cu ochii deschişi, apoi se ridica şi dispare. Are o dispoziţie schimbătoare: trece de la accese de veselie şi râs în hohote la perioade de descurajare. Nu este mulţumita de ea, încearca sa-şi modifice look-ul, se neglijează sau se machiază.

Corpul care se transformǎ, prin complicitatea hormonilor, trezeşte simţurile, adolescenta descoperǎ nevoia de a iubi, bǎieţii încep sa o atragǎ, ar dori sǎ trǎiascǎ o mare iubire. Uneori faţa lui este neclarǎ, alteori se contureazǎ vag în imaginea unui coleg, actor dintr-un film, în imaginea unei persoane pe care a înzestrat-o cu toate calitǎţile.Începe sǎ-şi desǎvârşeascǎ armele seducţiei. Le verifica deseori în oglindǎ, când este satisfǎcutǎ, când disperatǎ de imagine pe care o vede. Ar vrea sǎ semene cu acea actriţǎ foarte frumoasǎ sau cu colega din clasǎ care are mare succes. Atunci încearcǎ machiaje, coafuri: vrea sǎ placa. Roşeşte deseori, dar ochii îi strǎlucesc. Este pregatitǎ pentru dragoste.Toate aceste lucruri modifica relaţiile cu ceilalţi , îndeosebi cu părinţii: nu-i mai vede ca înainte şi nu se mai lasa privita de ei în acelaşi fel, ceea ce pe ei îi mira şi întristează oarecum. Acum cand are sâni, fese, contactele o deranjează. Manifestarile de tandreţe fizica pe care le cauta înainte îi devin neplacute, iar uneori tendinţa de retragere când părinţii vor sa o îmbrǎţişeze. Adolescenta vrea ca personalitatea şi libertatea sa sa-i fie recunoscute. Noile sale modele sunt acum exterioare familiei si dorinţa de independenţa ia multe aspecte. Îşi provoaca părinţii neanunţându-i nici de întârzieri şi nici de absenţe. Nu mai accepta sa fie supravegheata când lucreaza, când iese la plimbare sau in privinţa relaţiilor cu ceilalţi. Are nevoie sa-si afirme deosebirea. Daca parintii ei nu sunt credincioşi, imediat afişează o apartenenţa religioasa. Şi invers: poate sa-şi renege educaţia religioasa şi face totul pentru a şoca.Tacuta acasa, ea petrece ore în şir vorbind la telefon. Începe sa fumeze, deşi înainte le spunea adulţilor sa nu se mai otraveasca în felul asta. De altfel, se pare ca tabagismul este mai frecvent la fete. Se alatura unui grup caruia ii accepta codurile, trecând astfel de la dependenţa familiala la cea de grup.Chiar daca atmosfera de acasa este uneori încordata, chiar daca scandalul şi mânia sunt prezente, drama nu este permanenta. Părinţii îşi amintesc ca şi ei au trecut prin asta şi , mai ales, ca au reuşit sa depăşească aceasta perioada. Pot sa suporte proasta dispoziţie a copilului lor fara sa se simtă atacaţi, ba chiar ştiu  sa o domolească cu condiţia sa nu dureze mult.
Este mai greu pentru părinţi sa faca faţa când îşi vad copilul expunându-se unor pericole, punându-şi corpul la încercare, capacităţile de rezistenţa, limitele: a nu manca, dormi, se întâmpla ca în serile petrecute cu gaşca, fata sa înceapă sa bea ca sa cunoasca senzaţii noi, şi aşa ajunge într-o situaţie riscantǎ. Adolescenţii cuprinşi de spiritul revoltei au tendinţa sa se expună pericolului: bǎieţii asumându-şi riscuri fizice, fetele expunându-se mai ales pe terenul sexualităţii. Din pacate, daca lucrurile merg prost, faptul cǎ au fost victime le face şi mai vulnerabile. Astfel, o fatǎ care a fost agresatǎ poate sǎ devinǎ o victimǎ permanentǎ dacǎ nu se schimbǎ mediul. Copii au nevoie ca părinţii lor sǎ fie solizi, sa nu abandoneze, chiar când îi împing la extrem. Acest lucru este posibil când cuplul parental existǎ şi este unit. Este însǎ mai greu în cadrul familiilor dezbinate sau monoparentale. Când mama singura înfruntǎ aceste situaţii, intervenţia unui terţ (diriginte, consilier) poate sǎ ajute la abandonarea schemei provocare – sancţionare.

Leave a Reply