Frica de intuneric

 

intuneric.jpg

Frica de intuneric se regaseste adesea ca si simptomatologie, la copii anxiosi, timizi, interiorizati, care intampina dificultati in a comunica cu ceilalti sau in a stabili relatii cu ceilalti copii, ramanad izolat de ceilalti, singur, cu puternice sentimente de culpa sau neajutorare in relatie cu mediul lor apropiat. De asemenea, de aceeasi frica de intuneric putem vorbi si in cazul copiilor supraprotejati, unde mama sau ambii parinti, din prea multa iubire, „se incapataneaza” sa le rezolve toate problemele, nelasandu-i prea mult sa exploreze necunoscutul sau sa isi incerce fortele in rezolvarea provocarilor specifice varstei. Spre exemplu. mamele dorm cu ei pana la o varsta mai mare. Si atunci frica de intuneric apare cand in viata copilului are loc o schimbare: mama decide sa nu mai doarma cu el sau cand copilul incepe gradinita sau scoala. Un alt factor care influenteaza aparitia fricii de intuneric la copii il constituie celebra amenintare cu “Bau-bau, o modalitate neconstructiva a parintilor de a mentine controlul asupra copiilor lor. Tot fiind amenintati, copiii chiar isi imagineaza ca exista o fiinta supranaturala “Bau-bau” care vine sa le faca rau. Ei povestesc cu convingere despre existenta acestui “Bau-bau”, dand dovada de o imaginatie bogata, care „in intuneric” devine infricosatoare pentru un copil timorat.
In acest intuneric complet, copilul se poate simti pierdut, dezorientat, chiar daca vorbim de camera lui. In astfel de cazuri, pana la restabilirea unui echilibru intre o imaginatie prea bogata si infricosatoare uneori, si o realitate obiectiva, este recomandat ca in camera lui sa se lase o veioza aprinsa. Posibilitatea de a se repera in spatiu cand se trezeste in toiul noptii conteaza foarte mult. Se stie ca micutii au un somn usor si se trezesc de mai multe ori pe noapte. Ori, daca de fiecare data isi dau seama unde se afla, pot sa se culce linistiti la loc. De asemenea, avand o luminita in camera, copiii mai mari, cei vor putea sa se trezeasca singuri noaptea si sa mearga la baie, ceea ce n-ar indrazni daca ar dormi in intuneric bezna. De aceea, specialistii spun ca a lasa veioza aprinsa in camera copilului nu dauneaza autonomiei sale, ci, dimpotriva, o intareste. Pana cand, intr-o buna seara, va spune ca lumina il impiedica sa doarma si ca prefera sa adoarma pe intuneric. La momentul acela insa somnul lui va fi altfel, copilul va fi suficient de mare incat sa-si aprinda singur lumina cand se trezeste. Si va fi mandru sa spuna ca a invins frica de intuneric.
Ce ramane parintilor de facut in astfel de situatii? Parintele este de preferat sa evite tachinarea sau expunerea agresiva la alti factori stresanti precum amenintari, pedepse, ridiculizare, minimalizare etc. Este indicat, daca copilul se trezeste in miez de noapte sub teroarea fricii, ca parintele sa se apropie de copil cu calm, cu dragoste si sa-l intrebe ce se intampla. Astfel prichindelul are ocazia de a povesti ceea ce a vazut cu ochii mintii: monstri, lupi, hoti, vrajitoare, un vis urat cu forme ciudate sau pur si simplu va spune ca nu stie de ce ii este frica, iar parintelui sa-i fie mai usor sa stie ce are de facut: de a il consola pe copil si a nu incerca sa evite problema lui ci sa-l asigure de toata intelegerea si sprijinul, fara a acorda o mai mare atentie decat cea acordata situatiilor-problema de pana atunci ale copilului. A face haz de necaz isi are rostul dupa ce resemnificati emotional-afectiv temerile, fricile sau cosmarurile copilului dvs. A insista prea mult, il puteti face sa simta ca este ceva in neregula cu el, ceea ce nu este indicat.

Astfel cosmarurile se pot transforma in povesti cu happy-end-uri in care Curajul sau Vitejia ori personajul de desen animat preferat restabileste echilibrul.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply