Fireasca infidelitate?….

img_3147.jpg

Multi se ascund dupa scuze de tipul “tipic masculin”,”cauze genetice” etc etc; sa ne amintim ca exista oameni carora li se pare normal ca ei sa “insele” increderea celuilalt, ca exista unii care facand-o, nu concep ca si celalalt sa dezvolte acelasi comportament sau sa rupa o relatie “doar din atat”, sa ne amintim ca exista oameni care traiesc o viata impreuna fara a face acest pas, chiar daca au fost tentati la un moment dat etc.

Ce am vrut sa spun prin aceasta enumerare?

Ca fiecare este indicat sa isi cunoasca propriile porniri, pretentii si tentatii si sa isi asume hotararile si faptele, dar mai ales consecintele! Pentru ceilalti…depinde…apare ideea de compromis pentru ca inca mai iubesc, pentru ca “simt” ca inca depind de celalalt, pentru ca exista copii, pentru ca au o varsta…nici aici nu e usor pana nu decid sa isi ia viata in propriile maini si sa decida cu cartile pe fata.
Daca iertam… Oricand exista diverse riscuri intr-o relatie, ca de exemplu riscul de a nu afla niciodata Se intampla sa si iertam! Este la fel de adevarat ca adesea nu uitam! Ce se intampla atunci? Alegem sa avem increderea din nou in el sau in noi ca femeie, ca sotie? Si una si alta! Ne gasim scuze, explicatii rezonabile, cu care putem convietui in continuare impreuna. Cat de ecologica este alegerea? Se verifica odata cu trecerea timpului. Este de preferat ca acele alegeri, acea “iertare” sa fie una in acord si cu sufletul nostru, si nu una auto-impusa, din obligatie, din sacrificiu de sine (pentru relatie, pentru societate, pentru ca trebuie) sau izvorata din temeri sau nevoi personale neasumate. Fiecare dintre noi avem dreptul la iubire (a fi iubite si a iubi la randul nostru)! Stima de sine… sunt importante raspunsurile pe care ni le dam si cele pe care le primim deopotriva. Cand stima de sine depinde prea mult de exterior si nu mai reusesti sa te simti femeie decat prin barbatul si pentru barbatul cu care esti in relatie, care te iubeste…este destul de dificil sa treci peste minciuna si inselaciune. Este ca si cum pierzandu-ti increderea in el, iti pierzi si increderea in tine. Acesta este doar unul dintre scenariile posibile. Fiecare dintre noi suntem unici prin felul nostru de a fi si a simti si prin urmare cand ni se intampla cate ceva, avem adesea puternicul sentiment ca nimanui nu i s-a mai intamplat ce ni se intampla noua.

4 Comments

  1. ionela_trif

    buna..ma numesc ionela si sunt casatorita de 2 ani…am o fetita de 6 luni….care se pare ca in loc sa aduca bucurie in familie a adus o tragedie….sotul meu dupa ce am nascut si am mai stat prin spitale vreo 2 sapt cu probleme de sanatate s-a refugiat in bratele alteia….si ea la randul ei casatorita….de 4 luni de cand am aflat duc o lupta continua cu el…sa ma faca sa inteleg ce vrea de la viata…mai intai el…deoarece nu stie…ar vrea sa le aiba pe amandoua…si familia dar si amanta..catva timp a fost distrus, nu mai dormea, nu mai manca, nu se juca cu copila, nu stia ce sa faca…pana acum 2 sapt cand respectiva a plecat in concediu si nu au mai luat legatura deloc….in acest tim s-a comportat minunat, am fost parca exact ca la inceput….dar…concediul ei dureaza cateva zile…si va reveni…acum spune ca a terminat relatia cuea…ca trebuie sa se regaseasca in sinea lui….problema e ca a mai spus-o de nenumarate ori in 4 luni….nu stiu ce sa fac? sa il cred? toate semnele care mi le-a dat in astea 2 sapt sa fie o usoara regasire a dorintei de a avea o familie? nu stiu ce sa cred? problema e mult mai complicata, ai ajungand sa isi inchirieze si o garsoniera unde sa se vada…astazi a spus ca ii va da cheile si va termina cu ea….dar in mine mai exista o urma de indoiala si o frica enorma ca din nou se va intampla ceea ce s-a intamplat in ultimele 4 luni: o sa fiu mintita si tinuta pe post de menajera si ei o sa se distreze…am uitat sa precizez ca sunt si colegi de servici…dati-mi un sfat….vreau sa fac cumva sa scap si eu de frica asta si sa pot sa imi vad de viata….el nu intelege ca eu traiesc intr-o tensiune continua…nu stiu ce are de gand sa faca…sa stea cu noi sau sa plece cu ea…..m-ar ajuta ff mult sa imi dea cineva un sfat, orice, o idee…..multumesc

  2. Cred ca un prim pas ar fi ca pentru o perioada sa alegeti sa vorbiti fata in fata cu un psiholog. Este foarte important sa va descarcati starea de anxietate si de neliniste implicita, asociata circumstantelor relatiei dvs. Sfaturi se pot gasi pe toate drumurile, dar cele mai potrivite sunt cele ce tin de dvs si nevoile specifice dvs, iar acel sfat vi-l puteti gasi supervizata de psihologul cu care veti alege sa lucrati. Pana atunci, va recomand sa evitati sa luati o decizie, lasati-l pe el sa ia decizia pe care o doreste pentru sine si pentru familie. Stiu ca poate fi destul de greu, insa aceasta perioada este ca un exercitiu de maturitate pentru sotul dvs, in timp ce dvs nu va ramane decat sa va exersati rabdarea intr-o prima etapa. Legat de incredere, aici este o alta poveste

Leave a Reply