Egalitatea intre barbat si femeie

weddingcaketruelovemarr.jpg

Egalitatea în cuplu este posibilă , fără ca acest lucru să însemne eliminarea diferenţelor, ci doar echilibrarea domeniilor şi a nivelurilor în care cei doi parteneri îşi exercită auoritatea şi puterea, printr-o complemetaritate a rolurilor.
Adică,”autoritatea şi puterea între cele două sexe pot fi relativ egal distibuite, în condiţiile în care suma actvităţilor (şi a importanţei acestora)desfăşurate de o femeie este egală cu suma activităţilor(şi a importanţei) desfăşurate de un bărbat” ( (I.Mitrofan şi C.Ciupercă, 2002,pg.117).
Echivalenţa activităţilor desfăşurate în cuplu de către cei doi parteneri duce la o echilibrare a raporturilor de autoritate şi putere. Numărul activităţilor desfăşurate de către cele două sexe nu este identic, el variind şi în funcţie de importanţa pe care cuplul o acordă fiecărei activităţi în parte .În plus , pot exista,în funcţie de context, anumite negocieri (boală, examene, apariţia unui copil, decesul unui părinte). Partenerii pot împărţi “puterea” în mai multe feluri. De exemplu, un soţ  poate să ia toate deciziile privind modul în care se cheltuiesc resursele familiei, în timp ce celălalt poate stabili patternul de socializare al copiilor . Bărbatul poate fi într-o poziţie superioară sau inferioară în raport cu femeia , în diferite arii de competenţă, sau alternativ, într-un aranjament care  fie satisfăcător pentru ambii parteneri.
Unul dintre indicatorii principali care definesc raportul de autoritate şi putere îl reprezintă conceptul de “luare a deciziilor”. Luarea deciziilor nu este sinonimă nici cu autoritatea, nici cu puterea, pentru că este posibil ca o decizie să fie luată de un membru al cuplului, fie pentru că partenerul său l-a delegate în acest sens, fie pentru că celălalt nu este interesat.  Adică,dacă un membru al cuplului are o capacitate decizională mai mare decât ceălalt, acest lucru nu înseamnă neapărat şi o autoritate sporită faţă de partener.Trebuie amintită aici şi situaţia în care intervin anumite expectaţii greşite privind autoritatea şi puterea pe care trebuie să le aibă un individ dintr-o anumită clasă socială.(exemplu:bărbatul dint-o clasă socială inferioară, care pretinde autoritate pe baza modelului tradiţional vs. soţia contemporană, care deţine o autoritate substanţială). Discrepanţa între autoritatea pe care bărbatul crede că ar trebui să o aibă şi puterea pe care o deţine, în mod real reprezintă  o sursă importantă de instabilitate maritală.
Totuşi, în societatea contemporană, raporturile de autoritate şi putere tind să devină negociabile şi sunt extreme de schimbătoare, în funcţie de apariţia, dispariţia au modificarea unor factori cu rol important în influenţarea cauzelor care generează aceste raporturi. Orice negociere sau redefinire a importanţei unui indicator poate avea ca efect o modificare a autorităţii în cadrul cuplului.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply