Educatia sexuala la adolescenti

auribus_tenere_lupum_by_sonic_orgasm.jpg

Educatia sexuala între doua teorii, cea directionala si non-directionala.
Educatia sexuala este un femonen social fundamental de transmitere a experientei de viata a generatiilor adulte catre generatiile tinere. De-a lungul timpului s-a încercat sa se gaseasca o modalitate optima de transmitere a acestei experiente oscilându-se între doua teorii, directionala/ non-directionala.
Teoria non-directionarii pleaca de la premiza clarificarii valorilor. Creata de psihologii Carl Rogers si Abraham Maslow, educatia non-directionala are la baza urmatoarea idee: “Iata un numar de optiuni din care poti alege cu privire la sanatatea ta sexuala – tu decizi!” acest model pune adolescentii in rolul de adulti care iau decizii, rol care depaseste dezvoltarea lor la momentul respectiv. Când un adolescent este pus în aceasta situatie, se poate confrunta cu stres si confuzie. Modelul non-directional nu îi arata niciodata adolescentului ce este bine si ce este rau, corect si incorect, responsabil si iresponsabil. Adolescentul este aruncat într-un spatiu al alegerilor posibile – fapt care seamana cu abandonarea lui într-un câmp minat.
Abordarea directionala a educatiei sexuale fixeaza adolescentilor standarde si asteptari clare cu privire la sanatatea lor sexuala. Ei sunt îndrumati spre cele mai bune alegeri, în loc sa li se dea un amalgam de optiuni. Sunt învatati ce este bine si ce este rau, sanatos si nesanatos. Sunt discutate consecintele fiecarei alegeri, astfel încât adolescentii sa poata vedea impactul deciziilor lor în domeniul sexualitatii (Sexualitatea umana si sanatatea, pg.10, 2000).
Motivatia educatiei sexuale la adolescenti
Educatia sexuala începe înca din frageda copilarie si continua în toate perioadele vietii. Problema cea mai dificila o ridica adolescenta, tineretea, în general. Copii devin din ce in ce mai interesati de tot ceea ce îi înconjoara. Instinctul îi mâna sa devina curiosi, sa caute si sa descopere adevarul despre dragoste, sex si sexualitate. Viata le poate oferi în aceasta directie fel de fel de capcane, unele dintre ele neplacute, care îsi pot pune amprenta pe conduita si personalitatea lor. Atitudinea fortat conservatoare a parintilor si indiferenta sau nepriceperea lor nu fac decât sa-i rupa de realitate. La adolescenti, sexualitatea devine cu timpul mai mult decât o simpla joaca si, negasind întelegere si sprijin în familie sau în scoli (diriginte)_ îi pot împinge spre alte surse, adesea nu tocmai corecte privind formarea lor ulterioara.
Adolescentii sufera succesiv o trecere de la o forma motivationala la alta. Ei suporta trecerea de la trebuinta la dorinta si apoi la intentie din care rezulta o experienta de viata sexuala. Trebuinta îi confera o tensiune interioara constituindu-se ca o experienta a unei lipse, fara a exista neaparat constiinta de sine si pentru sine a actului sexual. Dorinta presupune o evolutie structurala si functionala a organelor sexuale concomitent cu evolutia structurala si functionala a altor organe din cadrul organismului uman. Acum în constiinta apar imaginile realitatii obiective si necesare întretinerii de raporturi sexuale, de dragoste sprijinita de emanciparea spirituala facuta în scoli si în afara scolii.
De la dorinta se trece usor la intentie, care, în fapt, reprezinta activarea unei trebuinte fiziologice soldata cu decizia constienta a îndeplinirii actului sexual. Decizia se rezolva printr-un efort cu o finalitate placuta, ea fiind experienta deciziei si a efortului depus. Toate se bazeaza pe un impuls interior manifestat prin gesturi si actiuni cu scopul de împlinire sexuala. Aceasta activitate, complexa de altfel, se desfasoara într-un mediu în care se afla un ansamblu de entitati exterioare care provoaca atractie sau respingere, stimularea sau inhibarea dorintei sau intentiei de a face dragoste. Ca sa se ajunga aici, însa, este necesar sa se acorde o deosebita atentie fetelor si baietilor înainte de pubertate, în perioada de pubertate si în perioada de adolescenta. Este necesar ca ei sa cunoasca factori genetici care determina diferentierea sexelor, sa cunoasca structura si functia normala a organelor genitale, alaturi de alte organe, aparate si sisteme care alcatuiesc organismul uman. Acest lucru se poate face prin cabinetele medicale, respectiv medici.
Sa cunoasca modul cum se desfasoara ovogeneza si spermatogeneza, când si cum are loc fecundatia, cum se dezvolta embrionul, când si cum are loc nasterea, sa cunoasca bine morfologia sexelor, sa aiba suficiente notiuni de endocrinolgie, patologia sexuala (medici) si igiena sexuala.     Atât fetele, cât si baietii trebuie sa aiba suficiente informatii (date de catre psihosexolog) despre rolul si importanta actului sexual în viata sexuala a fiecaruia, despre modul de abordare a partenerei sau a partenerului pentru a realiza o prietenie bazata pe respect reciproc care va avea ca efect final întretinerea de raporturi sexuale, sa aiba o suficienta documentare privind tehnica desfasurarii unui act sexual si practicarea unor anumite pozitii pentru a ajunge la orgasm. Toate acestea nu trebuie privite de adult ca imorale sau tratate cu o falsa pudoare, deoarece declansarea sexualitatii si reproducerii aduc tinerei si tânarului o suma de prejudecati pe care trebuie sa le evite.
Informatiile date tinerilor cu privire la sex si sexualitate, implicit viata sexuala, este necesar sa cuprinda aspecte utile, clarificatoare care sa-i ajute sa-si gaseasca raspunsuri la cele mai ascunse si de evitat întrebari si temeri ce s-ar putea naste în mintea unui adolescent.

Psiholog Jeni Chiriac

Be Sociable, Share!

Leave a Reply