Educatia copiilor si familia

Considerati copilul ca fiindu-va încredintat!

Parintii ar fi de preferat sa-i priveasca pe copiii lor ca si cand acestia le-ar fi fost încredintati, si nu ca si cum ar fi i-ar stapani. Sa spunem NU mentalitatii: ”Eu te-am facut, eu te omor”!

Este necesara unitatea intre parinti!

Sotul si sotia sa fie strans uniti in lucrul lor din “scoala” caminului lor. Sa fie foarte blanzi si prudenti in vorbire. Ei trebuie sã fie amabili si curtenitori unul cu altul, purtandu-se în asa fel incat sa se poata respecta unul pe celalalt. Fiecare sa il ajute pe celalalt sa aduca in camin o atmosfera placuta si sanatoasa. Diferentele de opinii nu trebuie discutate în fata copiilor. Demnitatea este de preferat sa fie pastrata intotdeauna.
Parintii trebuie sa invete lectia ascultarii inainte ca ei sa o poata preda copiilor lor, cat si lectia respectului si ascultarii in cuvant si fapta (fie ca vorbim despre principii, reguli de viata si convietuire, compromisuri sau promisiuni). Acestea sunt doar cateva dintre lectiile ce este nevoie sa fie exersate si stiute, dar mai ales simtite in sanul familiei. Aceasta educatie inseamna mult mai mult decat o instruire obisnuita pentru ca se invata cu sufletul!
O educare in familie, facuta la întamplare, inconstant, face ca baza, fundamentul sa fie unul subred, slab, nestatornic si instabil in timp. Prin urmare parintii trebuie sa imbine teoria (principiile si valorile in viata) cu faptele.
Parintii au si datoria sa verifice cum se transmit aceste valori, principii de viata. Una dintre metode poate fi reformularea. Ce inseamna aceasta reformulare? Incurajarea copilului de a se exprima, de a exprima aceste “invataminte” prin propriile cuvinte, povesti, jocuri sau actiuni. Feedback-ul poate fi o alta maniera de verificare si intarire.

Copiii si tinerii acumuleaza cunostinte de la profesori si din manuale, insa pana atunci, pana a ajunge pe mainile cadrelor didactice, incurajati-i sa traga ei însisi invataminte si sa discearna adevarul. De exemplu, in lucrul lor in parc, gradinita sau scoala, intrebati-i ce invatã din activitatile intreprinse. Cand privesc peisajul, intrebati-i de ce campiile si padurile au nuante atat de frumoase si de variate. De ce nu au fost toate colorate cu un maro sumbru? Cand aduna flori, stimulati-i sa se întrebe de ce a fost nevoie ca floarea sa creasca mare.

lifefamily.png

Invatati-i sa ia seama la ceea ce este in jurul lor, sa se bucure, sa aprecieze pentru a se regasi in natura si natura in ei, incuranjandu-i sa se integreze activ si sa se regaseasca in ceea ce este in jurul lor.
Invatati-i utilitatea la o varsta timpurie.
Lectia de a fi folositor trebuie sa fie predata copilului la o varsta foarte timpurie. Ar trebui sa-i fie incredintate sarcini in camin imediat ce taria si puterea de judecata sunt suficient dezvoltate. El ar trebui incurajat sa incerce sa isi ajute tatal si mama, incurajat sa ajute, sa caute ocaziile de a-si bucura parintii si a-si ajuta fratii, surorile sau tovarasii de joaca si sa arate amabilitate fata de cei batrani, bolnavi si nenorociti. Sa invete lectia compasiunii!
Antrenarea in indeplinirea datoriilor ce le apartin cu adevarat ca si membri ai familiei, ii va invata sa nu-si concentreze gandurile numai asupra propriilor nevoi sau in actiuni initiate doar pentru a-si face placerea sau a se amuza. Educati-i cu rabdare sa-si faca partea de “sarcini” in cercul familiei. A se simti util inseamna a simti ca apartine familiei! – sentimentul apartenentei. Slefuiti caracterul prin mici recompense, repetate des. Fara gesturi gratuite!
Ce a insemna asta? Intrebare: Daca ati creste o garoafa, un trandafir sau un crin, cum ati proceda? Puteti intreba un gradinar prin ce proces face ca fiecare ramura si frunza sa creasca asa de frumos si sa se dezvolte in simetrie si farmec. El va va spune ca n-a facut asta prin asprime, cu efort sau prin violenta, pentru ca astfel de actiuni ar rupe ramurile delicate ale plantelor. Ci ca a fost un intreg proces de ingrijire prin mici atentii, repetate des. El a udat solul si a protejat plantele in crestere de rafalele aprige ale vantului si de razele soarelui arzator, iar Dumnezeu le-a fãcut sã creascã si sa infloreasca nespus de frumos. Ocupâandu-va de copiii vostri, folositi metoda gradinarului. Cu iubire si blandete hotarata, puteti sa va ajutati copii sa creasca mari si frumosi fizic si sufleteste deopotriva!
Acordati atentie lucrurilor mici!
Cum cresc copii nostri favorizandu-i, rasfatandu-i si alintandu-i gratuit? Ei pot deveni egoisti, ineficienti si lipsiti de energie in lucrurile mici ale vietii. Astfel ei nu sunt instruiti sa dobandeasca tarie de caracter prin implinirea obligatiilor zilnice, oricat de neinsemnate ar fi ele. Cu greu va gasi cineva energie, resurse pentru o lucrare mareata si importanta, daca nu a fost capabil sa contribuie la indeplinirea unor datorii marunte ale vietii. Caracterul se formeaza treptat, iar sufletul se antreneaza in mod gradat sa depuna efort si energie proportionale cu sarcina ce trebuie împlinita. Astfel se naste si consolideaza vointa, se cladeste motivatia intrinseca si se dezvolta o strategie de succes in viata !
Be Sociable, Share!

Leave a Reply