Tulburarile sexuale masculine I

disfint.jpg

Dificultatea sau imposibilitatea obtinerii orgasmului de catre barbat. ….”acum mai bine de un an am observat ca brusc imi scade apetitul sexual . m-am gandit, e ceva temporar si nu m-am prezentat la medic mai ales ca imi era jena sa vorbesc despre asa ceva . Din pacate situatia e din ce in ce mai grava , cu cat trece mai mult timp cu atat e mai rau . in momentul de fata sunt efectiv exact ca inainte de pubertate . nu ma intereseaza si nu ma tenteaza mai nimic , nu prea pot sa ma gandesc la ceva legat de sex si daca da imi e aproape imposibil sa am orgasm”… De la acest sens s-a plecat undeva candva, acestei acceptiuni in timp s-au mai adaugat alte manifestari (disfunctii sexuale masculine), cum ar fi: lipsa libidoului, anerectia, diserectia, ejacularea precoce sau tardiva, anorgasmia etc. astfel ca ne-ar fi mai usor sa ne referim ca si titlu la impotentele sexuale, intrucat ele imbraca aspecte diferite de la barbat la barbat, de la o cazuistica la alta. “Nu reusesc sa am o erectie completa, satisfacatoare pentru a intretine un contact sexual sau chiar daca obtin o erectie satisfacatoare intervine ejacularea prematura”… Ceea ce noi popular asociem impotentei este disfunctia erectila, caracterizata prin imposibilitatea permanenta a barbatului de a obtine si mentine erectia penisului suficient de rigida, in scopul initierii si finalizarii unui raport sexual normal. Impotenta erectila poate fi electiva (fata de o anumita partenera) sau totala. Sa sesizam diferentierea dintre lipsa totala a erectiei (anaerectie) si erectia slaba sau de scurta durata, rara, dificila sau abandonata (diserectie)! Ca si fenomenologie, impotenta poate fi una primara, de exemplu in cazul celor care nu au avut niciodata un raport sexual vaginal (copulare) si una secundara care este valabila in cazul barbatilor care anterior au avut o activitate sexuala normala. In unele cazuri, impotenta erectila se asociaza cu scaderea sau lipsa  (totala sau selectiva) libidoului.
Impotenta de “performanta”
shutterstock-penis.jpgCati dintre noi s-au aflat fata in fata cu teama de esec si au trecut incercarea cu brio din prima? Unii spun ca se apare indeosebi celor aflati la inceput, debutul sexual, si in cazul celor tineri, neexperimentati.  Se pleaca de la premise unei inhibitii a erectiei datorata emotiilor negative de tipul: neincredere, resentimente, frica de a nu satisface pretentiile sexuale ale partenerei). Un  astfel de esec, in functie de istoric si caracteristici poate fi traita de cel in cauza pre, in timpul ca un adevarat dezastru pe planul autoaprecierii, mai ales pe un fond de neincredere in propria virilitate. Si cum partea inconstienta rezoneaza la exterior prin sistemul vegetativ, anaerectia se realizeaza prin cresterea tonusului simpatic. Barbatul este interesat continuu de gradul de rigiditate al penisului, in loc sa se lase prada senzatiilor erotice. Fiind prea preocupat de erectia sa, prin controlul voluntar efectuat (vizual sau palpatoric), determina (prin mixt-up-ul voluntar-involuntar= a incerca sa controlezi voluntar ce se intampla, apare involuntar…va suna cunoscut?). Ce atrage un sir de nereusite? Incepe a evita situatiile intime cu partenera.
Preludiul este de super zece azi, maine…presiunea din partea partenerei creste…el evita pe cat mai posibil; lucru care antreneaza o scadere a libidoului (pe termen lung). Devalorizarea si sentimentele de culpabilizare intra si ele in actiune ca pentru intregirea tabloului clinic; potentate de eventualele reactii neadecvate din partea partenerei. Iata procesualitatea aparitiei cercului vicios in “armonia” sexuala de cuplu! In asemenea imprejurari, diminuarea libidoului si diserectia sunt insotite de fenomenul ejacularii premature.
Ce anume ar fi indicat sa stim inainte de “a ne da un diagnostic”? Sa ne amintim ordinea de lucru a propriei noastre minti: pana sa recunoastem fata de ceilalti ca NOI avem o problema, primul pas si cel mai important este sa o recunoastem fata de noi. Fiecare barbat s-a confruntat cel putin o data in viata lui cu intrebarea, temerea: “Sunt sau nu sunt impotent? Pot ajunge impotent?” Ce factori, ce aspecte ar trebui sa fie avute in vedere? Este util sa stim exact care sunt factorii de risc legati de mediul extern (de ex: profesia, locul de munca); sa luam in calcul medicatia pe care o urmam sau pe care am urmat-o si care sunt posibilele lor efecte secundare; implicatiile diferitelor afectiuni urologica, neurologice sau psihiatrice, si nu in ultimul rand abuzul de alcool, tutun sau cafea. Cum ne ajuta sa stim aceste lucruri despre noi? Simplu!
Cunoscandu-ne excesele si factorii de mediu cu risc, ne schimbam atitudinea fata de noi si performantele noastre sexuale. Lucru valabil si pentru femei, daca ne raportam mai ales la dorinta sexuala. Devenim mai toleranti cu noi si ne este mai usor sa cerem sfatul, ajutorul specialistilor. La fel de importanta este intelegerea implicatiilor la nivel psihologic a unor factori precum momentul aparitiei si desfasurarea pubertatii, momentul de debut sexual si contextual situational si psihologic al acestuia, practicile sexuale la care recurgem, educatia sexuala, conflictele conjugale, profesionale etc.Amintiti-va de fazele unui act sexual…dorinta, excitarea, orgasmul, rezolutia. O alta delimitare ar fi: preludiu, copulare, postludiu. Disfunctiile sexuale sunt de obicei definite si analizate in raport cu aceste faze. Adesea, intr-o autoanaliza, aceste faze se contopesc si intr-un prim plan pare a se impune “problema”, limitandu-ne posibilitatile de a detecta o anumita cazualitate sau circumstantele ei. Tot ceea ce stim este ca ne deranjeaza, ca ne este dificil sa acceptam ca se poate intampla chiar noua si nu altora. In suflet se nasc sentimente contradictorii care cresc sentimental de confuzie. Atentie! A se diferentia tulburarile de erectie de cele de ejaculare, orgasm sau libidou.
De ce este “necesar” pentru realizarea unei erectii normale? Un bun echilibru psihic. Integritatea centrilor nervosi si a cailor nervoase cu rol in erectie. Continenta nervoasa normala. Secretia armonioasa a testiculului, hipofizei, corticosuprarenalei si tiroidei etc. Pornind de la acest periplu putem afirma ca, de cele mai multe ori, impotenta poate avea un determinism plurifactorial. Intr-o circumstantialitate care se afla intr-o directa proportionalitate cu predispozitia individuala, cu particularitatile psihologice ale barbatului, cu climatul conjugal, cum putem delimita specificul pentru fiecare? Se pleaca de la tipologiile existente, tocmai pentru a identifica tablourile clinice dupa care se orienteaza specialistii, acest lucru permitand apropierea de o clasa, intr-un demers de la general la particular cu ajutorul specialistului. Autodiagnosticarea poate atrage autopragramarea spre autopredictia tabloului clinic al categoriei de disfunctie in care va autoincadrati. Prin urmare, este foarte important sa va sustrageti unui astfel de subiectivism fatidic si sa cereti ajutorul specialistilor: medicii urologi, specialistii in sexologie, psihosexologi, psihoterapeuti sau consilieri pe probleme sexuale de cuplu.
Cam atat pentru astazi. Vom continua discutia despre impotenta intr-un articol urmator, vorbind mai mult despre “psihologia” din umbra si vom cunoaste mai multe despre impotenta de angoasa si cum psihanalistii, plecand de la Freud, au identificat ca si cauze “conflictele intra-psihice”. Pana atunci astept comentarii, confidente si observatii.

Psihosexolog Jeni Chiriac

Leave a Reply