Conceptul de dezvoltare personala

As incepe prin a intreba (din nou) daca in perfectionism exista limite/limitari.
Exista limite cand ne dorim din ce in ce mai mult sa fim altfel decat suntem, mereu din ce in ce mai perfecti? Poate ca exista sau nu!!? Cine stabileste aceste limite? Noi? Societatea? Iubitul? Parintii? Copii? Daca am vorbi in termeni de evolutie si procesualitate, perspectiva asupra perfectionismului ar fi cea a dezvoltarii personale.
Ce intelegem prin dezvoltare personala?
Dezvoltarea personala vizeaza latura emotionala, fiziologica si psihologica a individului. Se refera la totalitatea elementelor prin care viata unui individ este imbogatita, (mai ales la nivel emotional, rational si spiritual).
Ea presupune, ca si procesualitate, acumularea de noi abilitati, de noi “strategii pentru succes”, echilibru interior, de armonizare a acestui interior cu tot ceea ce este exterior lui (solicitari, provocari, asteptari etc). Acest lucru, bineinteles, are la baza procesul de invatare. Invatarea aceasta se poate petrece la multe nivele – o persoana poate acumula noi cunostinte, informatii, isi poate modifica sistemul de credinte, valori si setul de reguli, isi poate dezvolta simtul identitatii si conexiunea cu spiritualitatea.
Important este ca persoana respectiva sa si-o doreasca cu adevarat. Sa accepte ca si esecul este o forma de invatare, ca rolul esecului in viata noastra este departe de a fi unul restrictiv sau punitive, ci de a ne ghida in procesul de descoperire personala si de invatare. Si asta pentru ca se poate intampla uneori sa estimam intr-o maniera eronata o situatie sau un context, asta sa atraga o mobilizare in exces sau in minus de resurse personale si astfel lucrurile sa se dovedeasca a fi altfel decat am crezut si rezultatele altfel decat am preconizat.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply