Ascultarea activa

unconventional_by_no0nespesho.jpg

Ascultarea este o muncă grea şi cere mai mult decât a sta şi a privi o persoană atunci când vorbeşte. “Ascultarea deliberată” reprezintă iscusinţa de a procesa, analiza şi evoca ulterior informaţiile primite şi de a trage concluzii din ele. “Ascultarea activă” aude mai întâi simţămintele vorbitorului şi apoi procesează informaţiile. Cei care vor să comunice eficient trebuie să înveţe această tehnică importantă.
Noi avem tendinţa de a considera ascultarea o activitate pasivă.
Cu toate acestea, atunci când îi adăugăm cuvântul activă, ea implică participare şi preocupare din partea ascultătorului. Atât ascultarea deliberată, cât şi cea activă, sunt necesare pentru o comunicare eficientă, dar, în căsnicie, ascultarea simţămintelor este cu mult mai importantă.
În ascultarea activă, ascultătorul are responsabilitatea de a încerca să înţeleagă emoţiile care sunt adesea ascunse în spatele cuvintelor. Dar ascultătorul activ va merge un pas mai departe, şi va încerca să-I ajute pe vorbitor să-si exprime cele mai profunde emoţii. În principiu, sună destul de simplu, dar poate fi extrem de complicat atunci când auzim critică, emoţii negative sau ceva care ne atacă personal sau este în contradicţie cu valorile şi cu convin¬gerile noastre. Atunci când cineva ne înfruntă, înclinaţia naturală este aceea de a-l întrerupe sau de a-l pune la punct.
Ascultarea activă este folosită cel mai bine atunci când partenerul tău are o problemă: mânie, frustrare, resentiment, singurătate, descurajare, jignire. La auzirea unor asemenea simţă¬minte, prima ta reacţie poate fi negativă. Poate vei simţi nevoia să aduci argumente, să te aperi singur, să dai înapoi sau să renunţi. Dar, în ascultarea activă, trebuie pur şi simplu să laşi deoparte simţămintele tale pentru a-l ajuta pe partenerul tău să şi le exprime pe ale lui.
Numai printr-o astfel de exteriorizare, printr-o izbucnire a simţămintelor, se poate ajunge la o soluţie. Faptul că partenerul tau poate da frâu liber propriilor simţăminte faţă de tine, primind din partea ta înţelegere, în loc de dezaprobare şi condamnare, inseamnă un uriaş pas înainte către intimitate.
În ascultarea activă, trebuie să laşi deoparte orice idee preconcepută cu privire la modul în care ar trebui să simtă partenerul tău. Ascultarea activă presupune acceptarea totală a modului în care partenerul tău simte în momentul acela. Emoţiile lui nu sunt nici bune, nici greşite. Ele sunt, pur şi simplu, ceea ce sunt: simtăminte tranzitorii care vin si trec.
Simtămintele negative, pe care este posibil să le auzi exprimate.
pentru totdeauna în mintea sau în inima partenerului tău. Aminteşte-ţi, de asemenea, că el reacţionează la intensitate a momentului. Dacă simte chiar şi pentru o clipă că tu nu-l accepţi sau că ai o atitudine acuzatoare fată de simtămintele lui, se va înfuria si  mai tare sau se va retrage.
Când ideile tale preconcepute sunt lăsate deoparte, atunci eşti liber să asculţi, nu atât de mult informaţiile pe care ţi le împărtăşeşte, cât simţămintele din spatele cuvintelor. Încerci să te strecori înlăuntrul partenerului tău, să vezi problema prin ochii lui, să trăieşti aceleaşi simţăminte, să te pui în locul lui. Un alt cuvânt pentru a descrie acest proces este empatie.
Empatia spune:
“Simt ceea ce simţi tu şi îmi pasă de ceea ce se întâmplă acum cu tine”. Empatia implică preocupare, şi aceasta înseamnă, de fapt, ascultarea activă.
Pentru a fi pregătit pentru ascultarea activă, ascultă cu ochii. Dacă îi vezi muşchii de la tâmple pulsând, îţi poţi da seama că persoana din faţa ta se află într-o accentuată stare de stres sau de tensiune. Ce-ţi spun ochii celui care îţi vorbeşte despre situaţia prin care trece? Ascultă-i tonul vocii. Auzi în el disperare? Mânie? Descurajare?
Nu uita că şi tu transmiţi mesaje non-verbale. Anumite semnale trimise de corpul tău, precum datul aprobator din cap, atingerea mâinii celuilalt, sau înclinarea în faţă, către partenerul tău, toate acestea arată acceptare şi preocupare. Foloseşte aceste gesturi în avantajul tău, dar fii sincer.
(C) [Nancy L. Van Pelt – Secretele Comunicării]

(scris in 31 decembrie 2009)

Be Sociable, Share!

Leave a Reply