A treia copilărie, intre 6 si 11 ani, varsta şcolarului mic

copii.jpg

Această perioadă este apreciată de unii autori sfârşitul copilăriei şi un început primar al pubertăţii. Problemele acestei etape sunt legate de adaptarea şcolară şi de învăţare.
În jurul vârstei de 6-7 ani, în viaţa copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela al intrării în şcoală. Întreaga sa dezvoltare fizică şi psihică va fi influenţată de acest nou factor. Învăţarea devine tipul fundamental de activitate, solicitând intens intelectul şi determinând dezvoltarea unor capacităţi şi strategii de învăţare. Paralel cu acest proces, copilul face achiziţii importante – deprinderile de scris-citit, care devin condiţia şi instrumentul însuşirii celorlalte achiziţii.
Învăţarea şcolară se deosebeşte în mod radical de toate actele de învăţare de până acum, atât prin conţinut cât şi prin cadrul şi modul de desfăşurare. Volumul, calitatea şi diversitatea conţinuturilor învăţării de dincolo de 7 ani, hotărăsc, în societatea contemporană, viitorul fiecăruia, locul lui în comunitatea umană.
De aceea eforturile societăţii şi ale indivizilor sunt direcţionate spre reuşite şi succes spre integrare şcolară optimă. Acest nou context, şcoala, influenţează puternic întreaga dezvoltare psihică a copilului şi-i dă un relief specific.
Este important să relevăm dominantele, în profilul de dezvoltare a şcolarului mic pentru a putea diferenţia acest stadiu de cele anterioare şi a reuşi să înţelegem mai bine locul şi contribuţia sa la dezvoltarea de ansamblu a fiinţei umane. Iată care sunt aceste dominanţe:

• învăţarea şcolară devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihică şi exercită influenţe hotărâtoare pentru toate transformările din cursul acestui stadiu;
• se stabilesc raporturi mai obiective cu lumea, şcoala integrându-l pe copil în aria inteligibilului, raţionalului, rigorilor cunoaşterii;
• se formează deprinderile de bază pentru scris-citit şi socotit care-i asigură accesul la conţinuturi din ce în ce mai ample de învăţare;
• creşte caracterul voluntar şi conştient al tuturor manifestărilor psihocomportamentale;
• se însuşesc statutul şi rolurile de elev şi se adaugă noi dimensiuni identităţii de sine;
• către sfârşitul stadiului se împlinesc atributele copilăriei şi se realizează un bun echilibru cu ambianţa.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply