Stilul educational in familie

copil.jpg

Tipurile (modelele) de stil educativ în familie se pot clasifica în funcţie de două axe de analiză:

  • – relaţia autoritate – liberalism (constrângere – permisivitate);
  • – relaţia dragoste – ostilitate (ataşament – respingere).
  • Indicatorii utilizaţi pentru analiza primei axe reflectă constrângerile impuse de părinţi în activitatea copiilor, responsabilităţi ce sunt atribuite acestora, modul de exercitare a controlului parental, rigoarea cu care se aplică, controlul respectării regulilor etc.
    În a doua axă, indicatorii se pot reflecta:

  • – gradul de angajare al părinţilor în activitatea copiilor;
  • – sprijinul acordat copiilor;
  • – timpul alocat pentru educaţie;
  • – receptivitatea la problemele noilor generaţii;
  • – stările emoţionale raportate la nevoile copiilor etc.
  • Cele două variabile importante, controlul parental şi sprijinul parental, se pot combina în trei tipuri de stiluri educative:
    Permisiv, caracterizat de un nivel scăzut al controlului, asociat cu identificarea stărilor emoţionale ale părintelui şi ale copilului. Controlul este slab şi responsabilităţile şi nomele de conduită sunt puţine.
    Autoritar, care asociază un control puternic cu o susţinere slabă în activitatea copilului. Acestuia i se impun reguli şi norme foarte rigide.
    Autorizat, care combină controlul sistematic cu sprijin parental. Părinţii formulează reguli şi controlează respectarea lor, dar nu le impun. Sunt deschişi la schimburi verbale cu copiii, explicându-le raţiunile pentru care trebuie să respecte regulile şi situaţiile în care se aplică, stimulând totodată autonomoia lor de gândire.
    Alţi cercetători identifică stiluri directive (autoritare) şi stiluri non-directive (liberale).
    Indiferent de stilul educativ, fiecare părinte proiectează pentru copilul lui anumite aspiraţii şi dorinţe pe care nu le-a realizat în viaţă. Pentru fiecare părinte, copilul constituie un viitor nou. Indiferent de posibilităţile copilului şi în grade diferite, ţinând cont de particularităţile personale, părinţii consideră propriul copil o şansă de a nu repeta greşelile pe care l-au făcut ei în viaţă. Majoritatea repetă modelul educaţiei pe care au primit-o, sau fac exact contrariul, dacă au fost nemulţumiţi de propriii părinţi.

    Be Sociable, Share!

    Leave a Reply