Psihoterapie si consiliere psihologica individuala, de cuplu, familie si copii

„In ce priveste calitatea, nu as spune ca sunt mari schimbari, a intervenit insa un pic rutina, ceea ce e normal dupa ceva ani de stat impreuna (aproape 10). „Cantitatea” insa e destul de afectata de venirea copiilor: suntem asa de obositi ca nu mai avem puterea sa ne concentram la subiect, iar uneori abia daca ne „intâlnim” o dată pe lună din cauza stresului pe care il implica ingrijirea copiilor.

Suntem insa mult mai atenti la zgomote, baricadam camera in care suntem daca ne vine cheful, blocand usa cu diverse obiecte (ma sperie gandul ca ar putea veni unul dintre copii in momentul nepotrivit)“. 

Ca parinti, este nevoie sa va respectati dreptul la intimitate!

Cum poate copilul sa invete sa respecte intimitatea parintilor, daca noi ca adulti nu ne-o respectam ? Neglijarea  femeii din noi in raport cu ideea de familie, atrage lipsa de intimitate in doi ; lipsa accentuata in momentul in care partenerii se asimileaza rolului de tati si mami, ei incetand sa mai fie iubit si iubita. In momentul in care voi sunteti pentru copii doar mama si tata, existati doar ca sa aveti grija de ei si de casa, tocmai prin ceea ce inseamna conceptul de familie, casa, sot si sotie (unde sexul devine datorie si nu placere, adesea). Sensibilizandu-va fata de propriile voastre nevoi la intimitate, iubire, atingere, senzualitate, va ajutati sa gestionati constructiv raportarea la sex si sexualitate ca proces, ca parte integranta a unei normalitati ce scapa mitului rutinei !

INTREBARE: Cum explici ca părinte astfel de situații? Cum ajuți copilul să treacă peste o astfel de situație pe care nu are maturitatea să o înțeleagă? Sunt și părinți care știu să transforme totul într-o glumă și un simplu „Bau!“ rezolvă problema, dar și părinți care se blochează în astfel de situații. Pe aceștia din urmă ce îi sfătuiți? (în afara faptului că trebuie să încuie ușa
RASPUNS: Usa nu ar trebui sa fie incuiata ci inchisa. Copii este de preferat sa fie invatati de mici cu ceea ce inseamna respectarea dormitorului parintilor lor, in paralel cu respectul  parintilor fata de ei si spatiul lor de actiune (camera copiilor). Dreptul la intimitate este departe de a fi unul pervers ; este un drept firesc care din pacate la noi nu este tratat si implicit respectat la justa lui valoare!
Ca si parinti ne speriem, reducandu-ne pe noi insine la stadiul de « copii rusinati sau vinovati », insa nu datorita relatiei noastre cu copii, a varstei sau a « lipsei acestora de maturitate », ci datorita mentalitatii noastre despre sex, sexualitate si act sexual. Odata ce ne vom depasi propriul disconfort legat de acest subiect, vom putea aborda relaxati subiectul « intimitatii » cu copii nostri pentru ca vom realiza ca a vorbi despre sex, sexualitate cu copii nostri de pana in 10 ani este departe de a vorbi despre copulare sau penetrare, ejaculare, orgasm ; ci inseamna in primul rand a vorbi despre iubire si relatia de iubire care a dus la nasterea lui prin iesirea din « burtica » lui mami.