Psihoterapie si consiliere psihologica individuala adulti si copii, terapie de cuplu, sexologie

Multi dintre noi nu realizam adesea cand trecem peste noi insine in relatie cu ceilalti, cand cu intentie sau fără, ii lasam pe ceilalti sa ia o decizie in locul nostru sau pentru noi, cand evitam sa avem o opinie proprie sau ne ascundem sentimentele sau cand incercam sa obtinem un consens cu orice pret, chiar si cu pretul propriei noastre fiinte.
Te recunosti? Iti suna cunoscut? Daca DA, este timpul sa spui STOP si sa alegi sa concediezi impaciutorul din tine, sa renunti la continua negare a propriilor tale dorinte si nevoi, incepand sa te valorizezi in relatie cu ceilalti, incepand sa existi si pentru tine! Si acest indemn este departe de a fi o prescriptie spre egoism sau egocentricitate, ci este un indemn sau o invitatie de a nu mai uita de tine in relatie cu ceilalti!
Cu totii stim ca in viata este frumos sa joci rolul suporterului de echipa, insa atunci cand acest rol atrage un permanent sacrificiu sau tinde sa te acapareze, nepermitandu-ti sa mai fii si altceva in relatia ta cu ceilalti, TU practic te condamni pe termen lung, la frustrare si suferinta!
Adesea multi dintre noi cadem prada acestei capcane, neconstientizand prizonieratul acestei colivii de aur al bunelor intentii!
Este doar nevoie sa faci primul pas: CONSTIENTIZAREA!
Este important ca tu sa stii ca fiecare dintre noi posedam imense capacitati de schimbare de a lungul intregii noastre vieti.
Cum imi dau seama ca am aceasta dificultate?

• Nu stiu ce vreau si ce este bine pentru mine.
• Mereu stiu ce este bine pentru ceilalti chiar cu pretul binelui meu.
• Luarea unor decizii care imi lasa un sentiment de insatisfactie sau de indispozitie.
• In situatii neclare, care imi scapa sau ma intimideaza, am tendinta de a lasa de la mine.
• Cand cineva imi cere sa termin ceva ce altcineva ar trebui sa faca la locul de munca si accept.
• Cand cineva imi cere sa fac ceva impotriva principiilor mele si eu totusi fac.
• Cand ceilalti imi cer sa rezolv probleme care nu ma privesc, dar pe care ma angajez sa le rezolv.
• Cand una fac si alta gandesc.
• Cand una simt si alta comunic etc

Multi dintre noi intampinam adevarate dificultatiin a spune nu celorlalti si uneori si noua insine!

Dar oare de ce ne este atat de greu?

Posibil din nevoia de a nu dezamagi, din frica de a nu rani sau leza, din dorinta de a nu parea insensibili, duri sau agresivi celorlalti, chiar inclusiv din teama de a nu fi judecati, etichetati sau respinsi etc.

Raspunsul difera de la persoana la persoana, din acest motiv este important ca atunci cand noi insine suntem refuzati sau suntem pusi in fata unui nu, sa evitam a lua acest nu personal!

Dar de fapt ce se intampla cand imi este greu sa spun nu? In fapt, greutatea rezida in nevoia noastra si felul in care ne valorizam pe noi insine in relatie cu ceilalti. Adesea gasim ca ne este mai usor „sa trecem” peste noi insine… Cum? Ce facem de fapt? Acceptam lucruri, prin neputinta noastra de a spune nu, contrare asteptarilor, nevoilor, dorintelor, intereselor si chiar peste resursele si disponibilitatea noastra de moment. Cu alte cuvinte, fie ca ne place fie ca nu, fie ca vrem fie ca nu, ne obligam in relatie cu ceilalti cedand controlul propriei vieti in mana celor din jurul nostru, fie ca vorbim despre cei dragi, fie ca vorbim despre colegii de serviciu etc.

Insa aceasta dificultate in a spune nu poate avea urmari sau implicatii mai profunde de atat, punandu-ne chiar viata in pericol atunci cand suntem alcoolici si nu putem spune nu in fata unui pahar sau a unei sticle de alcool sau cand suntem toxicomani si nu putem spune nu unei bile sau unui plic de legale.

Cei mai multi dintre noi suntem departe de a constientiza ca am avea o problema datorita faptului ca aceasta incapacitate personala adesea este mascata de frici sau nevoi mai putin constructive. cel mai des, cei care constientizeaza sunt cei incercati de vreo dependenta, fie ca este vorba de dependenta afectiva, fie ca este vorba de o dependenta de acool sau substante psihoactive.

Prin urmare este esential ca fiecare dintre noi sa intelegem ce se intampla cu noi ori de cate ori ne este greu sa spunem nu si sa punem in practica un plan personalizat de iesire din situatie.

Este foarte important sa intelegem ca odata trecuti prin viata si incercati de multe si de toate, adesea este necesar sa mai descarcam din incarcatura, si aici ma refer la incarcatura de refulari, resentimente, emotii negative etc.

Fiecare dintre noi le resimtim diferit insa ce este mai important este sa ne intelegem in acele momente, sa ne iertam, sa avem rabdare si, mai ales sa alegem sa mergem inainte, asimiland lectia de viata asociata acestor experiente de viata mai mult sau mai putin placute.

Ca si voi, stiu ca ele pot fi insotite de multa suferinta si multi dintre noi fugim!

Fugim de durere, fugim de sinceritate, fugim de emotie, fugim de constientizare, considerand-o o trauma mult prea mare de suportat, pe langa pierderea suferinta si impactul ei social sau economic.

Este de preferat sa alegem sa ne exteriorizam, sa alegem sa ne descarcam suferinta si sa ne asumam emotiile, fiecare dintre noi in ritm propriu, treptat, in etape ce ne ajuta sa facem fata suferintei psihologice associate.

Adesea simtim nevoia sa negam, sa evadam sau sa ne mintim pentru a trece peste “intamplarile vietii”.

Corect, o putem face, dar pentru scurta perioada; odata intremati sufleteste este de preferat sa ma reintorc acolo!

Acest “acolo” pentru multi poate fi zona de umbre, de frici si temeri, zona fata de care simtim oroare si fugim de ea, renegandu-i existenta si astfel intrand intr-o alta etapa: aceea a psihosomatizarii.

Pentru unii psihosomatizarea nu exista, multi considera ca mintea este ultimul nostru inamic! Oare asa sa fie?

Cati dintre noi am experimentat stari de anxietate sau episoade depresive aparent fara o cauza palpabila,? Cati dintre noi am fost “incercati” de senzatii dificil de catalogat? Cati dintre noi ne intelegem durerile de cap, crizele de litiaza renala sau biliara  sau durerile de spate cand viata noastra pare sa ne ia pe sus, asemenea unui carusel care ne “ravaseste” reperele in viata sau grila personala de valori?

In astfel de momente poti alege sa faci ceva!

Poti alege sa te opresti un pic, sa stai cu tine si emotiile/trairile tale, sa incerci un monolog intern tu cu tine insuti si daca acesta da gres, sa alegi sa mergi la un specialist care iti poate fi aproape in drumul vietii tale.